Român bătut în secţia de Poliţie unde a mers să reclame un taximetrist, despăgubit de CEDO

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat marţi România pentru încă un cetăţean bătut de poliţie. Cazul Şerban Marinescu vs. România a ajuns la CEDO în 2013, după ce în ţară plângerea celui agresat de poliţie a fost pasată de patru ori între parchet şi tribunale, anunţă Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului din România - Comitetul Helsinki (APADOR-CH) într-un comunicat.

La 2 iunie 2007, Şerban Marinescu, născut în 1979, a avut o altercaţie cu un şofer de taxi care refuza să-i dea restul pentru o cursă, seara târziu, în faţa casei. Ca să-l intimideze, taximetristul a condus până la Secţia 22 de Poliţie din Bucureşti, fără a-i permite să coboare.

La secţie, unde Marinescu a vrut să facă plângere împotriva taximetristului, a fost insultat şi bătut de trei poliţişti, potrivit plângerii sale. El a arătat că aceştia l-au lovit cu pumnul în faţă, i-au dat şuturi în coaste şi l-au imobilizat cu cătuşe de o balustradă, se precizează în comunicatul CEDO.

Reprezentantul Guvernului României la CEDO a susţinuit că Marinescu era băut şi agresiv şi că avea deja o vânătaie sub ochi când a ajuns la Poliţie. Poliţiştii l-au încătuşat, însă nu l-au lovit, a mai spus acesta.

Certificatul medico-legal, emis în dimineaţa imediat următoare vizitei la Poliţie, confirmă că Marinescu a fost victima unei agresiuni care necesită şapte - opt zile de îngrijiri medicale, arată APADOR-CH.

Plângerea împotriva poliţiştilor şi a şoferului de taxi a fost depusă pe 5 iunie 2007, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti. În răspunsul oficial al Poliţiei se arăta că Marinescu venise deja bătut la secţie şi pentru că era recalcitrant a fost legat cu cătuşe de balustrada scării, ca să se calmeze.

Timp de aproape opt ani dosarul Marinescu a fost plimbat între parchet şi judecătorie.

Prima rezoluţie de neîncepere a urmării penale faţă de lucrătorii de poliţie, pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă, iar faţă de taximetrist, pentru lipsire de libertate, a fost dată de Parchet în iulie 2009. Instanţa a desfiinţat soluţia parchetului în noiembrie 2010 şi a cerut din nou reluarea cercetărilor. Zece luni mai târziu, parchetul a decis tot neînceperea urmăririi penale, fără să mai facă alte cercetări. În 2012 instanţa se pronunţă din nou în favoarea victimei şi trimite pentru a doua oară cauza la parchet. În iunie 2014 parchetul dispune clasarea cauzei întrucât faptele nu există;

Reclamantul a contestat pentru a a treia oară soluţia procurorului. În februarie 2015 instanţa constată că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru fapta de purtare abuzivă şi trimite cauza la parchet în vederea începerii urmării penale cu privire la fapta de lipsire de liberate. În iulie 2015 parchetul clasează din nou cauza, pentru a patra oară, pentru fapta de lipsire de libertate. Marinescu a contestat din nou, iar instanţa, la data de 2 decembrie 2015, pentru a patra oară trimite cauza la procuror pentru a pune în mişcare acţiunea penală şi de a completa urmărirea penală.

Astfel, după opt ani de la incidentul din Secţia 22 de poliţie, dosarul este tot la parchet în curs de soluţionare.

În acest timp niciunul dintre poliţişti nu şi-a pierdut funcţia, nu a fost sancţionat. Pe tot parcursul procesului ei au avut reprezentare juridică gratuită din partea unuia dintre sindicatele poliţiştilor, mai precizează APADOR-CH.

Marinescu s-a plâns în octombrie 2013 Curţii Europene că a fost victima unui tratament inuman şi degradant din partea agenţilor statului, că nu a beneficiat de o anchetă efectivă şi că nu a beneficiat de un recurs efectiv.

CEDO a hotărât că, în cazul lui Marinescu, a fost încălcat articolul 3 din Convenţia europeană a drepturilor omului - interzicerea torturii şi tratamentelor inumane sau degradante - cu privire la faptul că nu a fost derulată o anchetă efectivă de autorităţile române privind faptele reclamate.

Curtea a decis ca Marinescu să fie despăgubit cu suma de 7.500 de euro. Statul român mai trebuie să plătească 4.000 de euro pentru cheltuielile de judecată.