#roMânia: Generaţia uitată acasă. Viitorul scris de părinţii care îşi abandonează copiii

Conform Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, în 2017, aproape 95.000 de copii aveau părinţii plecaţi la muncă în străinătate, adică cu 10.000 mai mulţi faţă de anul 2010, când erau 84.084. Dintre aceştia, peste 17.400 de copii au ambii părinţi plecaţi peste hotare şi 64.701, un singur părinte plecat.

Doar că la fel ca şi în cazul oamenilor plecaţi, datele oficiale sunt dublate de realitate, arată un material din campania #roMânia, a cotidianului Gândul.

“Datele obţinute de la Inspectoratele Şcolare Judeţene, indicând un număr de 212.352 de copii cu părinţii plecaţi în străinătate, arată că statisticile având ca sursă Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului surprind doar o parte din dimensiunea reală a fenomenului. Adăugând, la cifrele furnizate de Inspectoratele Şcolare Judeţene, atât copiii de vârstă antepreşcolară şi preşcolară, cât şi copiii neînscrişi la şcoală (ori cei aflaţi în abandon şcolar) estimăm că numărul total al copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate se ridică la aproximativ 250.000 la nivel naţional”, arată datele de la Asociaţia Salvaţi Copiii.

Organizaţia neguvernamentală susţine că în lipsa afecţiunii părinţilor, copiii rămaşi acasă se confruntă cu dificultăţi emoţionale, sociale şi educaţionale. Ei devin mai vulnerabili emoţional, nu mai sunt interesaţi de şcoală, se confruntă cu dificultăţi în realizarea temelor şi înţelegerea materiei şcolare, au probleme de comunicare cu tutorii şi părinţii.

“Indiferent de vârstă, majoritatea copiilor ai căror părinţi pleacă la muncă în străinătate resimt această situaţie ca pe un abandon. Riscul psihologic nu constă în ”abandonul” în sine, ci în modul în care copiii reuşesc să integreze această experienţă traumatizantă în povestea vieţii lor. În general, copiii ajung la două concluzii negative: ei nu sunt importanţi ca persoane, nu sunt vrednici de a fi iubiţi, iar ceilalţi nu sunt de încredere şi există mereu pericolul de a fi părăsiţi”, spun reprezentanţii Asociaţiei Salvaţi Copiii.

Iar pentru a atrage atenţia asupra lor, copiii abandonaţi încearcă tot felul de metode: intră în conflicte, devin introvertiţi, se opun oricărei idei.

Unul dintre aceşti copii, care nu s-au putut adapta, este Ioana.

Îi spunem aşa din motive de protecţie, deşi nu este numele ei real. Ioana este o fetiţă din Constanţa, care acum are 14 ani, dar care a rămas singură încă de când s-a născut, Mama ei a luat drumul Spaniei, iar în certificatul de naştere, în dreptul tatălui este trecută o linie.

Ajunsă în atenţia Direcţiei Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, fetiţa a trecut încă din primele luni de viaţă prin mai multe centre de plasament şi pentru scurt timp a fost şi în grija mamei naturale.

”Fetiţa a intrat în atenţia noastră în urma unei sesizări a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, întrucât a fost părăsită de mamă la scurt timp după naştere. Iniţial, copilul a fost dus la un centru de plasament, dar a fost externată chiar de către mamă din acest centru. Mai târziu, copilul a ajuns iar la spital, internat de bunică, fiind bolnăvior şi tratat necorespunzător de mamă. Ulterior externării, copilul a fost dus la un alt centru de plasament, de unde a ajuns la un asistent maternal”, povesteşte Giana Tobias, inspectorul DGASPC care a monitorizat fetiţa.

Cât a stat la asistentul maternal, Ioana a avut o evoluţie foarte bună, iar mama a luat legătura cu ea sporadic, dând câte un telefon. Timpul a trecut, iar în urmă cu trei ani, mama s-a decis să mai încerce o apropiere de fetiţă şi a luat-o cu ea în Spania. Avea acum un loc stabil de muncă, la un centru pentru persoană vârstnice şi a considerat că poate să aibă grijă şi de Ioana. Dar fetiţa nu s-a putut adapta.

”Mama a fost tot timpul plecată în străinătate, în Spania. Dar în 2015, a cerut reintegrarea minorei în familia naturală, ceea ce s-a şi decis conform unei hotărâri a Comisiei pentru Protecţia Copilului. Ulterior, copilul a părăsit ţara şi a plecat cu mama în Spania, unde însă nu s-a acomodat. Era obişnuită aici cu colegii de şcoală, cu prietenii şi familia la care a crescut”, spune inspectorul DGASPC.

Mama a înţeles drama prin care trecea fetiţa şi nu a vrut să o ţină cu forţa în Spania, iar copilul a revenit după câteva luni în ţară. Ea a cerut să fie reîncredinţată aceleiaşi femei în grija căreia crescuse, dar, cât timp fusese plecată, aceasta renunţase să mai lucreze ca asistent maternal, după cum îşi aminteşte Giana Tobias: „Având în vedere relaţiile acestea de ataşament reciproc, dezvoltate în perioada în care a fost plasată la doamna asistent maternal, s-a venit cu propunerea de a i se plasa în regim de urgenţă tot acesteia. Deşi doamna nu mai ocupa funcţia de asistent maternal. Demisionase la scurt timp după plecarea fetiţei şi îşi pierduse profesia de asistent maternal. S-a găsit însă soluţia şi familia dânsei a devenit familie de plasament pentru acest copil. S-a avut în vedere ataşamentul şi respectul reciproc, iar condiţiile de care beneficiază în familia fostului asistent maternal sunt corespunzătoare din toate punctele de vedere pentru o creştere şi o dezvoltare adecvată”.

În prezent fetiţa a terminat clasa a opta, cu rezultate bune la învăţătură şi a intrat la liceu, iar în ultimii ani, mama a încercat să păstreze legătura cu ea, fiind acceptată şi de fetiţă.

„Avem foarte mulţi copii care rămân în grija bunicilor, rudelor de gradul trei sau patru, ori asistenţilor maternali. (…) Traumele emoţionale se manifestă diferit de la un copil la altul, în funcţie de vârstă, de personalitatea fiecăruia şi pot fi, în unele cazuri, MAJORE. Banii şi bunurile nu pot compensa lipsa afectivităţii parentale. (…) La început, majoritatea copiilor suferă îngrozitor, adevărat că depinde şi de vârstă: unii plâng, nu le intra nimeni în voie, unii chiar se îmbolnăvesc. Iar cel mai mult apar tulburările la şcoală. Lipsa afecţiunii părinţilor se resimte şi produce efecte, cel mai pregnant fiind abandonul şcolar. Depinde foarte mult şi de mediul în care trăieşte şi este crescut copilul, dar şi de personalitatea lui”, apreciază psihologul Mihaela Dragomir, din cadrul DGASPC Constanţa.

Pentru a evita apariţia problemelor comportamentale ori pentru a le elimina, copiii ar trebui să vadă periodic un psiholog, iar cei în grija cărora se află să menţină legătura cu unitatea de învăţământ pe care o frecventează, pentru că acolo este mediul în care acesta se manifestă.

”Aceste aspecte psihologice, coroborate cu un mediu lipsit de consecvenţă şi disponibilitate, acasă şi la şcoală, pot conduce către tulburări de sănătate mentală majore: anxietate, depresie, tulbare de conduită. (...) În rândul populaţiei de copii ai migranţilor, incidenţa problemelor de sănătate mentală este de 2,6 ori mai mare decât în rândul populaţiei generale de copiii”, a declarat psihologul Marius Rusu, din cadrul Centrului de Educaţie Emoţională şi Comportamentală pentru Copii al Salvaţi Copiii România.

Psihologii precizează că în mare parte, bunicii sau tutorii copiilor se limitează la a le oferi mâncare şi un acoperiş, pe când aceştia au nevoie de atenţie, iubire şi înţelegere.

“Sunt cazuri în care copii se ataşează sănătos de bunicii sau tutorele lor, găsesc în ei o bază de siguranţă şi văd acea persoană ca pe un părinte. Ataşamentul faţă de bunici este bun, însă nu se compară cu ataşamentul faţă de părinţi, pentru că bunicii au o anumită vârstă şi au o altă viziune. (...) Se mai întâmplă ca, uneori, să le ofere doar mâncare, ajutor material şi un acoperiş deasupra capului, nu atenţie şi grijă”, susţine psihologul Keren Rosner.

Iar aceşti copii sunt vulnerabili, ajungând de multe ori victime sigure ale abuzurilor de alcool şi droguri.

“Fetele pot deveni mame foarte timpuriu tocmai pentru că au o foame afectivă pe care nu ştiu cum să şi-o stingă. În orice persoană care-i dă sentimentul că este iubită şi protejată devine foarte uşor credulă, se bazează pe acea persoană şi dezvoltă imediat un ataşament nesănătos. O astfel de adolescentă este foarte uşor de manipulat”, a mai adăugat Keren Rosner.

De cealaltă parte, sociologul Gelu Duminică susţine că supravegherea părinţilor nu înseamnă neapărat o protecţie sigură, însă plecarea acestora de lângă copii reprezintă un risc mai mare.

“Sunt copii care au ambii părinţi acasă şi care sunt consumatori de substanţe halucinogene sau de alcool. Nu este o condiţie obligatorie ca unul dintre părinţi sau ambii să fie plecaţi. Cu toate acestea, există un risc mai mare. (...) Consecinţa principală a creşterii fără părinţi aproape este trauma emoţională a copilului care duce către efecte adverse de genul celor despre care am discutat (n.r. - alcool, droguri). Ele pot conduce şi către alte efecte cum ar fi introvertism, adică adolescentul devine mult mai închis în el. Chestiuni emoţionale care la un moment dat se transformă în comportamente şi atitudini,”, explică sociologul Gelu Duminică.

Din anul 2010, în România este derulat un program care vine în sprijinul copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate. De la înfiinţarea acestuia, peste 6.500 de copii au fost ajutaţi de specialişti.

“17 centre locale, compuse din echipe interdisciplinare formate din asistenţi sociali, psihologi şi cadre didactice oferă servicii de suport psiho-social, educaţional şi activităţi de socializare copiilor, iar persoanele în grija cărora au rămas beneficiază de consiliere psihologică şi juridică. De la înfiinţare, peste 6.500 de copii şi 4.500 de adulţi au beneficiat de serviciile Salvaţi Copiii”, a declarat coordonatorul programului destinat copiilor cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate al Organizaţiei Salvaţi Copiii România, Anca Stamin.

De asemenea, Salvaţi Copiii a creat un serviciu de consiliere şi informare, unic la nivel naţional, prin care ajută copii ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate sau persoanele în grija cărora au rămas aceştia.

Doritorii pot suna gratuit la numărul de telefon 0800.070.040 sau pot accesa platforma online www.copiisinguriacasa.ro pentru a discuta cu un psiholog sau cu un consilier judiciar.

Citeşte şi: Dosare penale şi amenzi pentru suporteri, după meciul FCSB-Dinamo. A fost sancţionat şi orgaizatorul

Citeşte şi: Dramă la Vâlcea: Fetiţă de 12 ani luată de ape a murit. O altă persoană, dată dispărută

Citeşte şi: Când a fost ultima dată testată psihologic poliţista din Gorj care şi-a omorât mama şi copilul/ Psiholog: Considerăm că e vorba de o depresie postnatală nediagnosticată

Citeşte şi: CAZ ŞOCANT la Târgu-Jiu: O poliţistă şi-a împuşcat MORTAL mama şi l-a rănit pe bebeluşul său de şase luni, după care s-a sinucis/ Copilul a murit la spital