România, pe ultimul loc în UE în domeniul angajării persoanelor cu dizabilităţi

Raportul realizat de Fundaţia "Pentru Voi" şi Institutul pentru Politici Publice (IPP) arată că la patru ani după adoptarea unor prevederi legislative care să faciliteze integrarea pe piaţa muncii a persoanelor cu dizablităţi, România se situează, alături de Bulgaria, pe ultimul loc în UE în domeniul angajării în muncă a acestei categorii sociale.

"Dacă la nivelul Uniunii Europene, nivelul de ocupare a forţei de muncă de către persoanele cu dizabilităţi este de 50 la sută, în România doar 4,2 la sută din totalul persoanelor cu dizabilităţi aveau un loc de muncă la 31 martie 2010. Conform datelor statistice ale ANPH: din 681.558 persoane cu dizabilităţi, doar 28.826 erau angajate în muncă. În domeniul dizabilităţii intelectuale, situaţia este catastrofală, mai puţin de unu la sută din persoanele cu această dizabilitate având un loc de muncă, adică 977 persoane. Din numărul total de persoane cu dizabilităţi angajate în muncă, doar trei la sută sunt persoane cu dizabilitate intelectuală şi doar cinci la sută cu dizabilitate psihică", se arată în raport.

Iniţiatorii menţionează că legislaţia românească se inspiră după un model aplicat în Franţa şi Germania, acordând facilităţi "unităţilor protejate" destinate stimulării angajării în muncă a persoanelor cu dizabilităţi, însă în cele 478 de unităţi protejate înregistrate la ANPH sunt angajate doar 1.470 persoane cu dizabilităţi.

"Din totalul celor 28.826 persoane cu dizabilităţi angajate în muncă în România, doar 1.470 sunt angajate în unităţi protejate, adică doar 5,1%. Acolo unde legea acordă cele mai mari facilităţi şi anume la unităţile protejate lucrează doar 5% din numărul total al persoanelor cu dizabilităţi angajate", se mai arată în raport.

Directorul Fundaţiei "Pentru voi", Laila Onu, a declarat, la lansarea raportului, că din legislaţia românească lipseşte orice fel de referire la obligativitatea de a angaja persoane cu dizabilitate severă, singura condiţie impusă unităţilor protejate fiind de a angaja o treime din numărul total de angajaţi persoane cu dizabilităţi.

"După patru ani de aplicare a legii, rezultatele sunt sub aşteptări din cauza reglementării insuficiente a obligaţiilor unităţilor protejate, respectiv a unei corelări între facilităţile acordate şi numărul de persoane cu dizabilităţi angajate şi gradul lor de dizabilitate. Este evident că legislaţia ar trebui să prevadă facilităţi mai mari pentru angajarea persoanelor cu dizabilităţi severe deoarece costurile implicate sunt mult mai mari", a declarat Laila Onu.

Iniţiatorii raportului au atras atenţia că nicio primărie de municipiu reşedinţă de judeţ sau a unui sector din Municipiul Bucureşti nu a reuşit să angajeze minimul de patru la sută persoane cu dizabilităţi, aşa cum prevede legea, ponderea persoanelor cu dizabilităţi din totalul angajaţilor fiind extrem de mică în cazul tuturor autorităţilor locale, primării, mai ales în: Alexandria, Brăila, Buzău, Piatra Neamţ, Satu Mare, Sfântu Gheorghe, Tulcea, Vaslui, unde mi există nicio persoană cu dizabilităţi încadrată într-un loc de muncă.

"Municipiul Focşani înregistrează cea mai mare pondere a persoanelor cu dizabilităţi angajate, anume 2,26 la sută însă departe oricum de minimul de 4 la sută statuat în lege. Per total, la nivelul tuturor primăriilor municipii reşedinţă de judeţ, la care se adaugă Primăria Generală a Municipiului Bucureşti şi primăriile sectoarelor Municipiului Bucureşti, ponderea persoanelor cu dizabilităţi angajate este de 0,45 la sută din numărul total de angajaţi, de aproape nouă ori mai puţin decât prevede legea ca nivel minim", se mai arată în proiect.

La nivelul autorităţilor centrale, doar 0,28 la sută persoane cu dizabilităţi au fost încadrate într-un loc de muncă, cele mai multe fiind în Ministerul Transporturilor (1,274 la sută din totalul de angajaţi), urmat de Senatul României cu 1,168 la sută.

"O serie de instituţii centrale nu au angajat nicio persoană cu dizabilităţi precum Ministerul Mediului, Ministerul Dezvoltării Regionale, Ministerul Muncii sau Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării", se precizează în raport.

Pe de altă parte, se arată că autorităţile locale au angajat, în 2010, într-o mai mare măsură persoane cu dizabilităţi fizice (44 la sută) şi somatice (40 la sută) şi nu a angajat deloc persoane cu dizabilităţi mentale, cu HIV - SIDA sau cu boli rare.

Cu cât numărul persoanelor cu dizabilităţi dintr-o anumită regiune de dezvoltare este mai mare, cu atât numărul unităţilor protejate este mai mic, deşi tendinţa firească ar fi fost cea inversă. Judeţe în care nu există nicio unitate protejată sunt Giurgiu şi Mehedinţi. Cele mai multe unităţi protejate se află în Bucureşti iar cele mai puţine în Teleorman, Călăraşi, Vaslui, Gorj, Botoşani.

Dintre autorităţile locale care au respectat prevederile legale privind virarea la bugetul de stat a sumei de bani în schimbul persoanelor cu dizabilităţi pe care nu le-au putut angaja, numai 17 primării au optat pentru achiziţionarea de produse şi servicii de la unităţi protejate.

Pentru creşterea numărului de persoane cu dizabilităţi încadrate în muncă, Guvernul bulgar a decis, în 2010, să crească din acest an bugetul special destinat furnizării de slujbe pentru persoanele cu dizabilităţi, cu 4 milioane de BNG (aprox. 2 milioane de Euro) acesta urmând să ajungă la 12 milioane de BNG, ceea ce ar trebui să asigure angajarea suplimentară a unui număr de 5.000 persoane cu dizabilităţi,

"În România, Guvernul decide reduceri de alocări bugetare pentru întreg sectorul social, inclusiv pentru persoanele cu dizabilităţi. S-au micşorat atât prestaţiile sociale cât şi sumele alocate puţinelor servicii sociale existente. Criza economică din ultimii ani şi dificultăţile cu care se confruntă statul român în a asigura un buget echilibrat au dus la luări de poziţie publice din partea factorilor de putere începând cu Preşedintele, referitoare la necesitatea renunţării la conceptul statului social", a arătat directorul Fundaţiei "Pentru voi".

Ea a precizat că analiza datelor statistice arată că în România există 50 tipuri de ajutoare sociale pentru care se cheltuiesc anual 2,4 miliarde de euro, cele mai multe plăţi fiind pentru încălzire, concedii de maternitate şi alocaţii pentru copii.

"Comparând cheltuielile cu asistenţa socială pe cap de locuitor la nivelul Uniunii Europene, constatăm că România este pe ultimul loc. Daca luăm în cosiderare procentul din PIB alocat asistenţei sociale, România este pe ultimele trei locuri, cu puţin peste 12,5 la sută din PIB, în urma noastră fiind doar Letonia şi Estonia. La polul opus, Franţa alocă mai mult de 30 la sută din PIB asistenţei sociale, urmată de Suedia şi Belgia", a arătat Laila Onu.

În ce priveşte raportarea la suma alocată serviciilor sociale pentru persoane cu dizabilităţi, România este pe penultimul loc în Uniunea Europeană, Bulgaria fiind pe ultimul.

Raportul a fost realizat în cadrul proiectulului "Nu mai ignoraţi persoanele cu dizabilităţi intelectuale!", finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe.