Sorin Ovidiu Vântu nu a mai fost audiat la Parchet din 2003

Procurorul Irinel Păun (fost şef de secţie de la DNA-n.r.) este cel care a emis soluţiile de scoatere de sub urmărire penală sau de neîncepere a urmăririi penale a omului de afaceri sau a ridicat interdicţiile impuse de colegii săi lui S.O. Vântu.

Deşi, în 2003, Maria Vlas şi Ovidiu Vântu au fost trimişi împreună, în faţa instanţei, Tribunalul Bucureşti a decis, în 19 iulie 2004, prin încheiere de şedinţă, separarea dosarului FNA-Banca Agricolă, pentru completarea urmăririi penale, invocînd articolul 332 din Codul de procedură penală (Cpp).

Concret, instanţa a decis ca faptele lui Sorin Ovidiu Vântu în dosarul Fondul Naţional de Acumulare (FNA)-Banca Agricolă să fie reanalizate şi completate de procurori, iar cele referitoare la Ioana Maria Vlas să fie judecate în continuare.

Mai mult, Sorin Ovidiu Vântu putea părăsi România, avînd în vedere că Tribunalul Bucureşti nu s-a mai pronunţat cu privire la interdicţia impusă acestuia de a părăsi ţara.

Decizia Tribunalului Bucureşti a fost iniţial constestată de Parchet, apreciind că - potrivit articolului 311 din Cpp - "orice hotărîre prin care instanţa se dezinvesteşte pronunţă restituirea prin sentinţă judecătorească, nu prin încheiere de şedinţă", ceea ce constituia o nelegalitate, care a fost însă trecută cu vederea.

Ulterior, în 23 august 2004, reprezentantul Parchetului a anunţat retragerea recursului, în baza articolului 333 din Cpp, deşi instanţa a motivat disjungerea (separarea) dosarului şi restituirea lui în baza articolului 332 Cpp.

În 2006, cazul a fost închis, Vântu fiind scos de sub urmărire penală, iar procurorul Păun era deja şef la Secţia I din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Iniţial, cazul FNI a fost în instrumentarea Luminiţei Şega, ea fiind "înlăturată" de la Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Luminiţa Şega a decedat în urma unui atac cerebral, ea fiind procuror la Parchetul Naţional Anticorupţie (devenit DNA-n.r.). Presa a vehiculat la acel moment că ar fi fost otrăvită.

Fondul Naţional de Investiţii (FNI) a fost înfiinţat în luna noiembrie 1995, fiind administrat de societatea "SOV Invest", înfiinţată de omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu.

Capitalul social a fost deţinut de: "Centrocoop" - 51%, CEC - 20%, AVAB - 20% (participare preluată, ulterior, de Banca Agricolă), Ioana Maria Vlas (preşedintele "SOV Invest") - 7%. Restul de 2% din acţiuni a aparţinut celor aproximativ 300.000 de mici investitori, valoarea activelor deţinute fiind de circa 3.500 miliarde de lei.

Modul de funcţionare a FNI consta în depuneri bancare (în proporţie de 60%) şi vânzarea sau cumpărarea de acţiuni ale firmelor necotate pe piaţa de capital (în proporţie de 40%).

Acţiunile necotate pe piaţa de capital au fost tranzacţionate prin intermediul firmei "Gelsor", aparţinând lui Sorin Ovidiu Vîntu.

Credibilitatea FNI s-a bazat pe contractul de fidesjusiune semnat, în 6 decembrie 1999, de preşedintele Casei de Economii şi Consemnaţiuni (CEC), Camenco Petrovici (decedat între timp-n.r.), prin care CEC garanta valoarea plăţii de răscumpărare a titlurilor de participare, devenind, în acest fel, garantul depunerilor populaţiei la FNI.

În luna ianuarie 2000, Camenco Petrovici a denunţat unilateral contractul de fidesjusiune, invocând o clauză contractuală conform căreia FNI trebuia să plătească o rată lunară de cauţiune de cinci miliarde lei, până la data de 20 din luna următoare, în caz contrar CEC putând să rezilieze contractul fără o notificare prealabilă.

Scandalul privind FNI s-a declanşat în 11 mai 2000, după apariţia unui articol în ziarul local "Adevărul de Cluj", conform căruia Uniunea Naţională a Organismelor de Plasament Colectiv (UNOPC) urma să elaboreze o nouă metodologie de calcul a activelor fondurilor mutuale, când mai multe sute de clujeni, temându-se că adoptarea unei noi formule de calcul a valorii acţiunilor necotate pe piaţa de capital ar putea determina scăderea titlurilor de participare, s-au adunat în faţa sediului local al FNI, solicitând retragerea sumelor investite.

În aceeaşi zi, de la filiala FNI Cluj au fost retrase patru miliarde de lei vechi, iar în zilele următoare deponenţii "au asediat" filialele FNI din Alba Iulia, Bacău, Brăila, Bucureşti, Craiova, Drobeta Turnu - Severin, Piteşti, Ploieşti, Satu Mare, Slobozia şi Târgu Mureş.

Panica deponenţilor s-a amplificat după ce mass-media a anunţat "scoaterea din FNI a aproximativ 70 milioane de dolari, printr-o firmă privată", fuga Ioanei Maria Vlas din România (la 22 mai 2000) şi solicitarea de suspendare a activităţii FNI pe termen scurt, pentru întocmirea unui bilanţ exact al cererilor de retrageri şi al lichidităţilor, adresată de reprezentanţii FNI Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (CNVM).

În 24 mai 2000, activitatea FNI a fost sistată, dată până la care, potrivit unui raport al Ministerului Finanţelor privind modul de administrare şi gestionare a fondului, au fost emise 318.512 carnete de investitor, din care 255.859 (80,3%) înregistrau solduri, iar 62.653 (19,7%) erau complet lichidate.

Valoarea subscrisă a fost de 4.375,7 miliarde de lei, iar valoarea răscumpărărilor a fost de 6.298,3 miliarde de lei, din care 3.068,9 miliarde de lei din sumele subscrise, iar 3.229,4 miliarde de lei din creşterile unităţii de fond.

Mass-media vremii semnala subevaluarea numărului unităţilor de fond aflate în circulaţie, de la 75.117.285, la 34.227.843, conform raportărilor "SOV Invest" din 15 mai 2000.

Mass-media centrală şi locală a alocat spaţii ample materialelor referitoare la acţiunile deponenţilor FNI, care au alcătuit comitete de iniţiativă, asociaţii naţionale şi ONG-uri, în vederea recuperării unităţilor de fond la FNI, au organizat şi participat la mitinguri de protest, au pichetat sediile prefecturilor, filialelor CEC şi ale FNI din diverse oraşe ale ţării, sediul Guvernului, ocupând temporar pieţele Universităţii şi Victoriei din Bucureşti şi blocând traficul.

Aceştia au solicitat publicarea listei cu persoanele care au ridicat sume mari de bani de la FNI după sistarea plăţilor şi au adresat memorii Parlamentului şi Guvernului, ameninţând că problemele lor vor fi semnalate Tribunalului Internaţional de la Haga şi Parlamentului European.

Liderii Asociaţiei Naţionale a Investitorilor FNI (ANI-FNI) au lansat acuze privind atragerea în conducerea FNI a unor foste cadre SRI, care "aveau o anumită pregătire, probabil au lucrat pe acest segment economico-financiar sau de combatere a criminalităţii economico-financiare, pe de altă parte cunoşteau o serie de persoane şi mecanisme care să le permită să dezvolte afacerea într-un timp foarte rapid şi să acumuleze importante sume de bani" (Dumitru Grosu, preşedintele ANI-FNI Brăila); nerespectarea de către PSD a angajamentelor din campania electorală din 2000 privind soluţionarea cazului (Ovidiu Mazilescu, preşedintele ANI-FNI; Carolina Iordache, ANI - FNI Alba); tergiversarea deliberată a demersurilor juridice care ar putea clarifica restituirea sumelor investite, prin acordarea nejustificată a unor noi termene de judecată, cu scopul ca investitorii să poată fi din nou "manipulaţi" în viitoarea campanie electorală, ca "masă de manevră" (Andrei Larisa, ANI-FNI Braşov).

Ovidiu Mazilescu a catalogat amânarea termenelor drept "o strategie perversă - aceea de a trage de timp; astfel, va interveni prescripţia". Noul termen al procesului civil care se judeca la Tribunalul Bucureşti în cazul FNI a fost perceput ca "penultimul pas făcut spre termenul de prescriere a contractului CEC-SOV Invest, care expira pe data de 24 mai 2003"; ignorarea protestatarilor de către guvernanţi (potrivit declaraţiilor lui Ovidiu Mazilescu, "ca de fiecare dată, Ministerul de Finanţe şi-a trimis la discuţii numai directoraşi şi secretare, care nu au habar de situaţie"). Presa a evidenţiat că singurii politicieni care au discutat cu delegaţia ANI - FNI au fost Mircea Ionescu Quintus şi Radu F. Alexandru - senatori liberali, care le-au propus o întâlnire cu membrii grupului parlamentar al PNL. Nuanţând acuzele, Ovidiu Mazilescu a afirmat că principalii vinovaţi de "tragedia celor peste 300.000 de români" sunt foştii guvernanţi, în frunte cu ex-premierul Radu Vasile şi ex-premierul Mugur Isărescu, motivele fiind: "nu au supravegheat, prin intermediul SRI, activitatea fondului"; nerespectarea contractului încheiat între CEC şi FNI (Ioan Hadi, ANI - FNI Maramureş); obedienţa Ministerului Justiţiei faţă de "comanda politică" în cazul procesului de recuperare a banilor (Alecu Dragu, ANI - FNI Buzău). Pe parcursul acţiunii, protestatarii au arborat pancarte şi cruci simbolizând "moartea justiţiei româneşti"; oportunitatea internaţionalizării cazului (prin sesizarea Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg şi a Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga) (Mircea Huşman - ANI-FNI Constanţa). Au fost mediatizate declaraţii ale liderilor care subliniau că scopul principal al protestului l-a constituit proiectarea în atenţia UE a "corupţiei instituţionalizate din România" (Ion Frântu, preşedintele ANI - FNI Sibiu). Potrivit organizatorilor, această acţiune a fost menită să atragă atenţia forurilor europene, înainte de Praga, şi asupra "gradului de politizare a justiţiei româneşti". In context, Ovidiu Mazilescu a anunţat că varianta finală de protest s-ar putea organiza la Praga, la summitul NATO, "dacă oamenii vor da dovadă că sunt pregătiţi să meargă până la capăt". Unul dintre sloganurile protestului a fost: "Vrem în NATO şi UE, dar dreptate în ţară nu e!".

Începând cu cea de-a doua jumătatea a anului 2000, pe fondul prăbuşirii FNI, nemulţumirile investitorilor s-au reflectat în organizarea unor acţiuni de protest, mass media avansând ipoteza apariţiei unor reacţii violente din partea demonstranţilor. Pe parcursul anului 2001 s-a înregistrat s-a înregistrat o amplificare a mişcărilor de protest organizate de depunătorii la FNI. În 2002, acţiunile de protest ale investitorilor FNI au cuprins manifestări violente, alimentate de amplificarea stării de nemulţumire a celor implicaţi faţă de amânarea soluţionării cererilor impuse.

La sfârşitul lunii mai 2000, Parchetul Curţii Supreme de Justiţie a solicitat CNVM să verifice administrarea şi gestionarea activelor FNI şi a sesizat Comisia de Buget-Finanţe a Senatului în cazul FNI şi a demarat cercetările vizând activitatea tuturor persoanelor implicate în administrarea şi gestionarea activelor fondului.

Preşedintele de la acea dată, Emil Constantinescu, a convocat, în 31 mai 2000 Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) pentru a analiza influenţa căderii FNI asupra sistemului bancar, şi a solicitat, în iunie 2000, SRI să evalueze în ce măsură criza FNI ar putea afecta siguranţa naţională.

"Cotidianul" din 6 iunie 2000 nota anunţul SRI privind acordarea de sprijin Parchetului General pentru identificarea şi cercetarea foştilor ofiţeri activi ai serviciului care, după trecerea în rezervă, au fost angajaţi în funcţii de răspundere la FNI.

Comisia Naţională Interimară a Valorilor Mobiliare (CNVM) - rezultată în urma revocării, în 1 iunie 2000, de către fostul premier Mugur Isărescu - a retras autorizaţia de funcţionare a "SOV Invest" SA ca societate de administrare, iar Consiliilor de Încredere ale FNI şi FNA li s-au solicitat propuneri pentru desemnarea societăţii care să preia contractele de administrare ale "SOV Invest".

Consiliul de Încredere al Fondului Naţional de Investiţii a solicitat investitorilor la acest fond să se pronunţe cu privire la cele două oferte primite (din partea "PactInvest" SA şi "SAFI - Invest" SA) pentru preluarea administrării FNI.

La sesizarea Parchetului Curţii Supreme de Justiţie, Comisia de Buget - Finanţe a Senatului i-a audiat pe Ştefan Boboc, preşedinte al CNVM, Marian Petrescu, preşedinte al "SOV Invest", Liviu Marica, preşedinte al CEC-ului, Angelescu Ion, preşedinte al CENTROCOOP, Eugen Rădulescu, preşedinte al Băncii Agricole şi Negură Gheorghe, preşedinte al Consiliului de Incredere al FNI.

La începutul lunii iunie 2000, Parchetul Curţii Supreme de Justiţie a emis mandate de arestare preventivă, pentru 30 de zile, pe numele următorilor funcţionari ai "SOVInvest": Ştefan Boboc, preşedintele CNVM, Gavril Bătrân şi Ion Diţă, membri ai Consiliului de Administraţie, Mihaela Sima, director economic, şi Marius Andrei, cenzor expert al Fondului, şi a dispus cercetarea în libertate a lui Marian Petrescu, membru al CA al "SOV Invest".

În 27 iunie 2000, Comisia de Buget - Finanţe a Senatului a aprobat componenţa Comisiei parlamentare de anchetă a cazului FNI: Alexandru Sassu (preşedinte), Ulm Spineanu şi Constantin Teculescu (vicepreşedinţi), Sorin Pantiş şi Marin Stelian (secretari). Aceasta şi-a început activitatea în data de 4 iulie 2000, prin convocarea unor reprezentanţi ai Poliţiei şi ai Parchetului General.

Membrii comisiei parlamentare au apreciat că "fosta conducere a CNVM a ştiut, cu mult timp înainte, de neregulile de la FNI, existând în acest sens peste 20 de rapoarte interne" şi că "din cei 46 şefi de filiale ale FNI peste două treimi au lucrat în fosta Securitate".

De asemenea, s-a avansat ipoteza conform căreia "ar putea fi vorba de o operaţiune de spălare de bani, având în vedere că la FNI s-au depus şi s-au retras sume de ordinul miliardelor".

Totodată, au fost acuzate CNVM şi CEC de tolerarea ilegalităţilor în funcţionarea FNI, pe fondul "precarităţii normelor şi reglementărilor pieţei de capital".

Inspectoratul General al Poliţiei a stabilit responsabilităţile care reveneau persoanelor implicate în gestionarea fondului şi a identificat societăţile care au emis un volum important de acţiuni, aflate în portofoliul FNI.

Potrivit presei, au fost verificate documentele financiare ale SC "Industrialexport" (valoarea acestora în portofoliul FNI depăşea 980 de miliarde lei vechi), pentru a stabili legalitatea emiterii de acţiuni la purtător şi au fost identificate alte cinci firme "care au avut legături cu Fondul": "Tempo Advertising", "Codex", "Făgăraş Print" SRL şi "Gutemberg" SRL, "CEC Valori Mobiliare".

În 8 iunie 2000, în cadrul întrevederii pe care primul-ministru a avut-o cu prefecţii tuturor judeţelor, s-a stabilit desemnarea câte unui reprezentant al Prefecturii care, alături de cadrele Poliţiei, să participe la primirea sesizărilor deponenţilor FNI; informaţiile urmau să fie prezentate zilnic Guvernului, pentru ca în data de 14 iunie 2000 să fie prezentat un raport final.

Potrivit presei, au fost instituite inscripţii ipotecare asupra bunurilor imobile ale tuturor persoanelor cercetate penal în dosarul FNI şi au fost blocate conturile bancare ale tuturor persoanelor implicate în cazul FNI.

Fosta preşedintă a FNI, Ioana Maria Vlas, care a părăsit ţara prin punctul de frontieră Vama Veche, a fost dată în urmărire prin Interpol. În data de 9 iunie 2000, Parchetul Curţii Supreme de Justiţie a solicitat autorităţilor judiciare israeliene extrădarea inculpatei Vlas Ioana Maria, sub acuzaţiile de înşelăciune şi fals intelectual în cazul FNI, şi a dispus, în data de 15 iunie 2000, eliberarea unui mandat de arestare preventivă (30 de zile) pentru Cezara Bebis, comisar coordonator al Direcţiei reglementarea pieţei şi intermediere financiară.

În 27 martie 2003, Ioana Maria Vlas a revenit în ţară, după ce s-a prezentat la Ambasada României din Israel, unde a solicitat asistenţă consulară. Vlas a declarat că i-au fost furate actele de identitate şi cardurile bancare (în anul 2000), identificarea fiind făcută pe bază de declaraţii personale.

Conform unor surse din Ambasada României în Israel, cererea adresată de Ioana Maria Vlas de a i se acorda asistenţă consulară pentru a se întoarce în România a reprezentat "o formulă elegantă" pentru a reveni "în condiţii discrete" la Bucureşti.

La instanţe erau deja două dosare: cel al prăbuşirii FNI şi cel al falimentului Băncii de Investiţii şi Dezvoltare.

Reîntoarcerea lui Vlas a dat naştere unor controverse legate de modalitatea de reţinere a sa. Florin Sandu, şeful Poliţiei române la acea dată, declara că Ioana Maria Vlas a revenit în România în urma discuţiilor avute cu Poliţia israeliană, în timp ce ambasadorul Mariana Stoica afirma că cea în cauză s-a prezentat singură la Ambasada română din Tel Aviv, unde a declarat că se pune la dispoziţia organelor abilitate din România pentru cercetări.

De asemenea, Mariana Stoica a declarat că, în ultimii doi ani, Ambasada României din Israel nu a fost contactată nici de poliţia israeliană, nici de cea română în această cauză.

În timpul primelor declaraţii făcute organelor de cercetare penală, Ioana Maria Vlas a susţinut că Sorin Ovidiu Vîntu a fost cel care a contactat-o şi i-a propus să lucreze la FNI şi că "singurul vinovat de prăbuşirea fondului este Sorin Ovidiu Vîntu", deoarece "el a dispus plăţile masive care au fost făcute cu puţin timp înainte de prăbuşirea FNI", iar unele dintre fonduri se regăsesc în conturile firmelor acestuia.

În aprilie 2003, ca urmare a conexării dosarelor penale FNI, BID şi Banca Agricolă, Sorin Ovidiu Vîntu a fost pus oficial sub învinuire în dosarul FNI, fiind acuzat de instigare la înşelăciune şi la abuz în serviciu.

De asemenea, Parchetul Curţii de Justiţie a dispus blocarea tuturor conturilor lui Sorin Ovidiu Vîntu.

În 12 iunie 2003, la sediul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie (PCSJ), a avut loc o primă confruntare între Ioana Maria Vlas şi Sorin Ovidiu Vîntu.

Confruntarea inculpaţilor a avut loc în pofida declaraţiilor purtătorului de cuvânt al PCSJ, Elena Dinu, potrivit cărora "până la finalizarea expertizei financiar-contabile, nu vor mai fi audieri cu părţile implicate în dosarul FNI".

Potrivit procurorilor, declaraţiile lui Sorin Ovidiu Vîntu şi ale Ioanei Maria Vlas au fost "diametral opuse", existând neconcordanţe şi între declaraţiile anterioare, cu privire la administrarea FNI şi "SOV Invest".

Ioana Maria Vlas a susţinut că "orice mişcare la «SOV Invest» şi FNI se făcea cu acordul lui Sorin Ovidiu Vîntu, iar toate contractele pe care se regăseşte semnătura ei au fost încheiate la dispoziţia acestuia". De asemenea, potrivit Ioanei Maria Vlas, contractul de fidejusiune (garanţia răscumpărării unităţilor de fond) încheiat cu CEC a primit avizul lui Nicolae Popa, fostul director al societăţii Gelsor, în luna decembrie 1999.

În timpul confruntării, a reieşit că Ioana Maria Vlas nu era în ţară în decembrie 1999, aşa cum a declarat anterior, ci în Israel.

Sorin Ovidiu Vîntu a negat că ar fi avut un amestec în încheierea contractelor şi nici în "conducerea din umbră a FNI".

Pe parcursul anului 2003 au avut loc mai multe audieri ale lui Sorin Ovidiu Vîntu, iar în februarie 2004, Sorin Ovidiu Vîntu a refuzat să se mai prezinte la audieri, invocând "comanda politică" sub care se desfăşoară ancheta FNI şi "modul neprofesionist" de abordare a cazului de care dau dovadă procurorii.

În aceeaşi lună, prin intermediul avocatului omului său, Sorin Ovidiu Vîntu a fost înştiinţat că este cercetat şi pentru asociere în vederea comiterii de infracţiuni.

În iunie 2004, din dosar a fost disjunsă partea cunoscută sub numele Banca Agricolă privindu-l pe omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu (din cauze medicale), astfel încât acesta nu a mai figurat printre persoanele trimise în judecată.

Rechizitoriul din 2004 a fost întocmit de procurorul Irinel Păun (fost şef de secţie la Direcţia Naţională Anticorupţie-n.r.), apreciindu-se că inculpatul Sorin Ovidiu Vîntu a suferit o intervenţie chirurgicală ca urmare a unui accident casnic, fiind în imposibilitatea de a participa la efectuarea unor acte de urmărire penală.

De asemenea, se precizează că inculpatul nu a semnat niciun act decizional cu privire la administrarea FNI şi că au existat opinii separate ale unor experţi care pun sub semnul întrebării vinovăţia inculpatului.

În 13 octombrie 2005, instanţa Tribunalului Municipiului Bucureşti a pronunţat pedepsele celor implicaţi în dosarul prăbuşirii FNI: Ioana Maria Vlas, fostul administrator al "SOVInvest", a fost condamnată la 20 de ani de închisoare, pentru înşelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi abuz în serviciu, şi interzicerea, timp de cinci ani după executarea pedepsei, a mai multor drepturi civile; Nicolae Popa, fost director al grupului de firme Gelsor şi membru al Consiliului de Încredere al "SOVInvest", a fost condamnat, în lipsă, la 24 de ani de închisoare pentru înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată şi interzicerea unor drepturi timp de cinci ani după executarea pedepsei; Marian Petrescu, a fost condamnat la opt ani de închisoare, Mihaela Sima - cinci ani, Marius Andrei, Gavril Bătrân şi Ioan Diţă - câte şase ani fiecare, Gheorghe Negura - cinci ani, Mircea Costescu şi Mircea Ionescu Muscel - câte patru ani fiecare.

Ştefan Boboc şi Cezara Cecilia Bebiş au fost condamnaţi la câte trei ani de închisoare cu suspendarea executării pedepsei, pentru neglijenţă în serviciu.

Acţiunea penală împotriva lui Camenco Petrovici a încetat, în urma decesului fostului preşedinte al CEC, instituţie care a rămas parte în dosarul referitor la despăgubirea investitorilor FNI, care are răspunderea civilă.

Instanţa a dispus disjungerea cauzei FNI-CEC, în data de 2 decembrie 2005 urmând să fie luată în discuţie situaţia moştenirii lui Camenco Petrovici.

În afara condamnării la închisoare a celor 12 inculpaţi, aceştia au fost obligaţi, în solidar cu părţile responsabile civilmente Gelsor SA, CEC Valori Mobiliare SA şi CNVM, la plata despăgubirilor civile către 128.476 părţi civile constituite în această calitate atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti. Pentru fiecare parte civilă, sumele acordate cu titlu de despăgubiri civile vor trebui indexate cu rata inflaţiei, începând cu 24 mai 2000 şi până la data achitării lor efective.

Inculpaţii în dosarul FNI au fost obligaţi să achite cheltuieli judiciare către stat în sumă totală de 1.300.000 de lei, iar onorariul apărătorilor pentru inculpaţii Diţă Ioan, Boboc Stefan, Bătrân Gavril, Popa Nicolae, Ioana Maria Vlas, în valoare de 2.000.000 de lei, va fi achitat din fondul Ministerului Justiţiei. Întrucât nu a avut caracter definitiv şi irevocabil, sentinţa a fost atacată, în luna iunie 2006 Curtea de Apel hotărând rejudecarea dosarului, deoarece instanţa de fond a soluţionat cauza prea repede şi a acordat mai multe termene intermediare.

În 20 martie 2007, în procesul privind prăbuşirea FNI, Tribunalul Bucureşti a decis următoarele pedepse: Ioana Maria Vlas - 13 ani de închisoare; Nicolae Popa - 15 ani; Gavril Bătrân şi Diţă Ioan - cinci ani; Marius Andrei (cenzor extern independent al "SOV Invest") - patru ani; Mihaela Sima (fost director economic al Sov Invest") - trei ani şi interzicerea unor drepturi; Gheorghe Negura şi Mircea Ianculescu (foşti membri ai Comitetului de Incredere FNI) - trei ani; Bebis Cezara (comisar coordonator al Departamentului de Reglementare a pieţei şi intermediere financiară din cadrul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare), Boboc Ştefan (fost preşedinte al CNVM) şi Marian Petrescu (fost preşedinte al CNVM) - trei ani cu suspendare.

De asemenea, instanţa a decis şi despăgubirea celor 130.000 de perdanţi, constituiţi ca părţi civile în dosar.

Decizia a fost atacată printr-un nou apel, avocatul Ioanei Maria Vlas susţinând că Sorin Ovidiu Vîntu a constrâns-o pe clienta sa să săvârşească infracţiunile de care este acuzată şi a cerut achitarea acesteia sau reducerea pedepsei.

Curtea de Apel a admis audierea, în calitate de martor, a lui Sorin Ovidiu Vîntu şi a respins cererile de audiere a lui Decebal Traian Remeş şi a lui Mugur Isărescu, formulate, la 4 februarie 2008, de Ioana Maria Vlas şi susţinute de avocaţii tuturor părţilor.

În 17 martie 2008, Sorin Ovidiu Vîntu a trimis la registrul de valori al instanţei acte medicale care să justifice imposibilitatea de a se prezenta la proces, menţionând că informaţiile sunt confidenţiale

Magistraţii Curţii de Apel au stabilit, la 21 aprilie 2008, citarea lui Sorin Ovidiu Vîntu în procesul FNI, cu mandat de aducere, în vederea audierii ca martor. În 15 mai 2008 au decis renunţarea la audierea lui Sorin Ovidiu Vîntu, însă au dispus amendarea acestuia pentru a doua oară cu 5.000 de lei, deoarece nu s-a prezentat în instanţă.

În 18 iunie 2008, Curtea de Apel Bucureşti a condamnat-o pe Ioana Maria Vlas la zece ani de închisoare şi l-a graţiat pe Gavril Bătrân, decizie care a înlocuit-o pe cea din 20 martie 2007, dar care, de asemenea, nu a fost definitivă.

În luna octombrie 2008, dosarul a fost trimis la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar în 4 iunie 2009, magistraţii instanţei supreme au menţinut decizia Curţii de Apel Bucureşti de condamnare a Ioanei Maria Vlas la zece ani de închisoare în dosarul prăbuşirii FNI.

În plus, instanţa supremă a stabilit că AVAS nu este parte responsabilă civilmente în proces, astfel că nu instituţia este obligată să îi despăgubească pe investitorii FNI şi i-a condamnat pe Gavril Bătrân, Mircea Costescu, Mircea Ianculescu şi Ioan Diţă la câte trei ani şi şase luni de închisoare cu suspendare, cu termen de încercare de cinci ani şi şase luni fiecare. Cei patru au fost condamnaţi pentru complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave. Marius Andrei a fost condamnat la trei ani şi opt luni de închisoare cu suspendare, cu termen de încercare de cinci ani şi opt luni.

Ceilalţi inculpaţi din dosarul prăbuşirii FNI au rămas cu pedepsele dispuse prin decizia din 18 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti.

La 2 decembrie 2009, autorităţile indoneziene l-au reţinut la Jakarta pe Nicolae Popa, pe numele căruia, în ianuarie 2002, fusese emis un mandat de arestare preventivă pentru săvârşirea de infracţiuni economice, iar în iunie 2009 un mandat de executare a pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi delapidare.

În 10 decembrie 2009, Ministerul Justiţiei a informat că a trimis ambasadei României la Jakarta cererea de extrădare din Republica Indonezia a fostului director Gelsor, pentru a fi remisă autoritătilor indoneziene.

În februarie 2010, ministrul indonezian al Justiţiei, Patrialis Akbar, a aprobat cererea de extrădare a lui Nicolae Popa, iar oficialii locali au indicat că procedura mai are nevoie de aprobarea preşedintelui Susilo Bambang Yudhoyono.

O analiză a economiştilor privind cauze ale falimentului Fondului Naţional de Investiţii arată faptul că numărul mare al deponenţilor şi valoarea mare a fondurilor atrase de FNI de la populaţie s-au datorat lipsei de informare şi educaţie economică a populaţiei, pe fondul unei reclame promovate constant în presa scrisă şi la posturile de televiziune, în care se specifica că FNI a încheiat diferite convenţii sau contracte cu: Omniasig- Bancorex, Banca Agricolă, Banca Comercială Română, CEC.

Deponenţii au primit scrisori prin care au fost înştiinţaţi de parteneriatul "SOVInvest" cu CEC, deşi erorile de management ale societăţii de administrare a fondului ("SOVInvest") erau deliberate, deoarece "funcţionarii FNI au ştiut că lucrează defectuos, ilegal şi escrocherist".

O altă cauză ar fi fost lipsa/ ineficienţa supravegherii şi controlului din partea instituţiilor abilitate (Banca Naţională a României, Ministerul Finanţelor, Curtea de Conturi, Garda Financiară, CNVM) şi "concursul instituţiei statului prin intermediul unor acte normative"- Ordonanţele 9/1997, 52/1998 şi 98/1999, referitoare la obligativitatea celor disponibilizaţi de a-şi investi salariile compensatorii într-un fond mutual, dacă doreau să-şi ridice suma integral.

Izbucnirea crizei bancare în România a fost o rezultantă a "impactului politicii de masivă austeritate impusă României, la jumătatea lunii aprilie 2000, de Fondul Monetar Internaţional" şi tolerarea, de către CNVM şi CEC, a ilegalităţilor în funcţionarea FNI, asociindu-se acestuia în pofida "precarităţii normelor şi reglementărilor privind piaţa de capital" au constituit alte cauze ale acestui fenomen.

De asemenea, specialiştii au invocat şi "politica neprofesionistă şi incoerentă a autorităţii de reglementare a pieţei - CNVM".

În paralel cu acuzele care au vizat deficienţe ale cadrului instituţional şi juridic, mass-media a semnalat şi implicarea unor grupuri de interese economice/ politice sau a serviciilor secrete în falimentarea FNI, în comentariile de presă pe marginea acestui subiect fiind invocate declaraţii ale diverselor personalităţi din domeniul politic ori economic.

Încă de la începutul crizei, Ioana Maria Vlas a acuzat existenţa unui "zvon pe piaţă, pe care l-au lansat anumite grupuri în mod profesionist şi au înspăimântat investitorii", conform căruia FNI nu dispune de suficiente lichidităţi.

Senatorii Comisiei buget-finanţe, care au audiat în data de 29 mai 2000 conducerea CNVM, a reprezentanţilor FNI şi a Consiliului de Încredere al Fondului, au concluzionat că scandalul "a fost declanşat".

Ministrul de Interne de la acea dată, Constantin Dudu Ionescu, a denunţat "conotaţii politice" ale scandalului de la FNI.

Fostul preşedinte Ion Iliescu, în calitate de lider al social-democraţilor, a luat în calcul posibilitatea ca scandalul "să fie un nou scenariu creat de puterea din acea perioadă în scopul amânării alegerilor generale" şi al "albanizării României".

Fostul preşedinte al Băncii Române de Dezvoltare (BRD), Bogdan Baltazar, precum şi lideri ai PNŢCD (Ion Diaconescu şi Ioan Mureşan, fost preşedintele şi, respectiv, prim-vicepreşedinte) au opinat că toate atacurile la adresa sistemului bancar sunt orchestrate de persoane care "au anumite interese ".

Pe fondul afirmaţiilor potrivit cărora "căderea FNI a fost dirijată şi controlată din interior", mai multe publicaţii au susţinut că ofiţeri din fosta Securitate şi cadre ale SRI, în activitate ori în rezervă, au făcut parte din structura de conducere a Grupului "Gelsor" şi a FNI ori au retras bani preferenţial.

O parte a mass-media a evidenţiat faptul că "SRI a monitorizat afacerea şi a transmis din timp informaţii celor abilitaţi să le primească" - CSAT, Preşedinţie, Ministerul de Interne, Parlament, Curtea de conturi, Garda Financiară - dar "inacţiunea acestora a permis apariţia acestei mari fraude".

După prăbuşirea FNI, au fost vehiculate speculaţii, potrivit cărora: cea mai mare parte a sumelor de bani de la FNI a ajuns în conturile "şefilor SIE şi SRI, activi şi în rezervă", şi ale oamenilor politici din "aproape toate partidele"; "deconspirarea posibililor beneficiari ar arunca în aer întreaga clasă politică românească", motiv pentru care directorul SRI, Radu Timofte, ar fi indicat, în cadrul dezbaterilor parlamentare asupra Raportului SRI, "o ţintă falsă" în cazul FNI, când a afirmat că "FNI este o afacere cu ramificaţii internaţionale"; "prin FNI s-au spălat banii murdari ai mafiei ruse şi ucrainiene, ai KGB şi GRU", fiind subliniată imposibilitatea verificării acestei ipoteze, în condiţiile în care "regimul Iliescu a avut grijă să-i treacă în rezervă pe majoritatea ofiţerilor de contrainformaţii care s-au ocupat de spaţiul sovietic". În acest context, au fost menţionate şi numele lui Ioan Talpeş, consilier prezidenţial pe probleme de securitate naţională, Ioan Mircea Paşcu, ministrul Apărării Naţionale, Radu Timofte, directorul SRI, şi Ioan Fulga, directorul SIE.

(Material realizat de Lucia Efrim).