Statul pierde definitiv procesul deschis de fraţii Micula şi le va plăti acestora peste 200 milioane euro

"Vineri seară s-a dat la Washington decizia în cererea de annulment (acţiunea în anularea hotărârii arbitrale , n.r.) făcută de România împreună cu Comisia Europeană împotriva rezultatului în procesul de la ICSID şi toate cererile României şi Comisiei Europene au fost respinse. Decizia este finală, iar statul nu mare are altă cale de atac pentru anularea deciziei. (...) Decizia este executorie în toate ţările care intră sub competenţa ICSID", a spus, sâmbătă pentru MEDIAFAX, Ioan Micula.

Suma pe care statul trebuie să o plătească a crescut constant începând din decembrie 2013, când s-a dat decizia în acest caz, atacată ulterior de stat şi Comisia Europeană. Potrivit site-ului ICSID, numărul statelor contractante şi semnatare este în prezent de 160.

"Suma este foarte mare, din cauza dobânzilor care s-au acumulat în ultimii doi ani. Sunt peste două sute şi ceva de milioane de euro. În fiecare zi în care nu se plăteşte se adună câteva zeci de mii de euro", a afirmat Ioan Micula.

Statul trebuie să respecte decizia ICSID, iar în caz contrar avocaţii au primit dispoziţii să recupereze banii îndreptându-se împotriva activelor deţinute de stat în ţările care sunt parte a ICSID.

"Nu-i treaba noastră. Noi am dat această sarcină avocaţilor, care vor recupera. Poate aţi auzit, acum câteva luni, dar atunci nu era finală chestia asta cu cererea de annulment, în Belgia s-a încercat executarea unor societăţi ale statului (ROMATSA, n.r.). De data aia au scăpat şi s-a ridicat suspendarea. Eu habar nu am avut ce au făcut avocaţii. Sunt executorii care au primit cazul, dacă statul plăteşte bine, dacă nu se adună dobânzi", a spus omul de afaceri.

De la decizia din 2013 s-au adunat câteva zeci de milioane de euro în plus, la care se adaugă costuruile pe care le-a avut statul cu avocaţii, alte miloane de euro.

"Dacă plăteau atunci, scăpau de suma asta. Suma asta nu se va reduce niciodată, ea creşte la o dobândă de câteva ori mai mare deât poate statul să se împrumute", a mai declarat el.

În privinţa implicării Comisiei Europene, care a cerut României să nu plătească conform deciziei din 2013 şi a intervenit în sprijinul României în cererea de anulare respinsă vineri de ICSID, Ioan Micula afirmă că implicarea executivului comunitar face parte din negocierile cu SUA în cadrul Parteneriatului transatlantic de comerţ şi investiţii (Transatlantic Trade and Investment Partnership - TTIP).

"Uniunea Europeană foloseşte statul român ca să-şi facă jocul politic cu TTIP. Nu Uniunea Europeană plăteşte, iar statul nu ascultă întotdeauna de Uniunea Europeană. De multe ori când Uniunea Europeană a spus statului să facă ceva a făcut pe dos", a afirmat el.

Grupul de firme al fraţilor Micula are şi un alt proces la ICSID cu statul român referitor la piaţa neagră a băuturilor alcoolice şi în care daunele cerute sunt mult mai mari, a spus el.

"Asta nu e nimic pe lângă cazul pe care îl avem împotriva statului român cu piaţa neagră a băuturilor alcoolice, unde experţii internaţionali au găsit nişte sume foarte mari pe care le pierdem. Am investit 2,5 miliarde de euro în fabrici, în distribuţie şi în branduri, dar nu putem să le folosim pentru că este piaţa neagră peste 90%. Statul român nu ia nicio măsură, funcţionarii statului nu sunt deloc interesaţi. (...) Nu poţi să pui taxă, iar unii să plătească şi alţii nu. Iar alţii sunt protejaţi pe faţă de funcţionari ai statului sau de cei care au interes. (...) Când am pornit aceste fabrici, în primul an lucram la 80% din capacitatea fabricilor băuturi alcoolice, iar acum lucrăm sub 2%. Nu poţi să concurezi când în piaţa neagră preţurile sunt de 3-4 ori mai mici. (...) Mergeţi în orice piaţă din Bucureşti, găsiţi ţuică, pălincă, dar de fapt este alcool importat care se diluează cu apă şi se mai bagă aşa nişte arome", a mai declarat, pentru MEDIAFAX, Ioan Micula.

Fraţii Ioan şi Viorel Micula, proprietarii European Food, au câştigat în decembrie 2013, la Curtea de Arbitraj de la Washington, un proces intentat statului român în urma sistării programului de facilităţi fiscale ei urmând să primească circa 376 milioane lei, plus penalităţi.

La 11 decembrie 2013, suma totală datorată de statul român reclamanţilor se ridica la 791,88 milioane de lei (178 milioane euro), potrivit Comisiei Europene.

Comisia Europeană a informat însă autorităţile române, la 31 ianuarie 2014, că orice plată de despăgubiri ar constitui un nou ajutor de stat şi trebuie comunicată Comisiei. În februarie 2014, autorităţile române au informat CE că au plătit parţial despăgubirea prin compensarea daunelor cu taxele datorate de unul dintre reclamanţi, respectiv European Food SA. Suma compensată este în valoare de 337,492 milioane lei (76 milioane euro). România a solicitat atunci clarificări Comisiei despre posibilitatea de a plăti diferenţa unei persoane fizice (fraţilor Micula sau oricărei alte persoane fizice desemnate).

În urma informaţiilor suplimentare solicitate României, în martie 2014, CE a avertizat la 1 aprilie că ar putea emite un ordin de suspendare a plăţii despăgubirilor, pentru a se asigura că nu vor fi acordate noi ajutoare de stat. Comisia a informat România, în 26 mai 2014, că a decis emiterea ordinului de suspendare, obligând România să suspende orice acţiune care ar putea duce la plata restului depăgubirilor, întrucât ar reprezenta ajutor ilegal de stat, până la o decizie finală a compatibilităţii acelui ajutor de stat cu piaţa internă.

În urma unei investigaţii amănunţite, Comisia Europeană a ajuns la concluzia că suma plătită de România celor doi investitori suedezi drept despăgubire ca urmare a anulării unei scheme de ajutor pentru investiţii încalcă normele UE privind ajutoarele de stat. Beneficiarii trebuie să ramburseze toate sumele deja primite, care sunt echivalente cu cele acordate în cadrul schemei de ajutoare care a fost anulată.

România, prin Ministerul Finanţelor Publice, a introdus în anul 2014 o acţiune în anularea hotărârii arbitrale din decembrie 2013.

În iunie anul trecut, CE a lansat proceduri de infrigement împotriva a cinci state, printre care România şi Suedia, solicitându-le să renunţe la tratatul bilateral de investiţii care încalcă acquis-ul comunitar, tratat ce a permis fraţilor Micula să dea România în judecată la Curtea de Arbitraj de la Washington.

În septembrie 2015, ROMATSA a fost notificată de către EUROCONTROL cu privire la existenţa unui act de executare silită transmis de către un executor judecătoresc belgian asupra fondurilor cuvenite regiei, în urma prestării de servicii de trafic aerian, cauzată de procesul dintre fraţii Micula şi statul român. ROMATSA a ajuns în imposibilitatea de a încasa banii de la EUROCONTROL pentru serviciile de navigaţie aeriană furnizate, după ce fraţii Viorel şi Ioan Micula au obţinut într-o instanţă din Belgia, în urma unui litigiu cu statul român, o decizie de poprire pentru fonduri de până la 85 milioane de euro, echivalând cu circa jumătate din încasările regiei pe un an.

Sechestrul a fost ridicat la finele lunii ianuarie, după ce ROMATSA a obţinut la un tribunal din Belgia o decizie favorabilă la contestaţia depusă împotriva executării silite de către fraţii Micula a veniturilor pe care regia le încasează de la EUROCONTROL.

Tot în cazul despăgubirilor cerute de cei doi oameni de afaceri, Curtea Constituţională a decis, la mijlocul lunii decembrie, în favoarea statului român în disputa cu fraţii Micula, urmând ca în urma deciziei Ministerul Finanţelor să nu fie nevoit să să le mai plătească încă o dată suma de 376 milioane lei şi dobânda aferentă, aşa a dispus tribunalul ICSID, cu sediul la Washington, hotărârea fiind definitivă.

Procesul a fost deschis în anul 2005 la ICSID, Curtea de Arbitraj de pe lânga Banca Mondială, cea mai înaltă instanţă judecătorească pentru litigiile economice.

Fraţii Ioan şi Viorel Micula, care au şi cetăţenie suedeză, au susţinut că statul român nu şi-a respectat angajamentele referitoare la protecţia reciprocă a investiţiilor cuprinse în acordul bilateral dintre Suedia şi România.

Printr-o hotărâre arbitrală pronunţată în decembrie 2013 s-a constatat că, prin retragerea, în 2005, a unei scheme de încurajare a investiţiilor, cu patru ani înainte de expirarea sa prevăzută pentru 2009, România a încălcat un tratat bilateral de investiţii dintre România şi Suedia. Instanţa de arbitraj a obligat România să îi despăgubească pe reclamanţi, doi investitori cu cetăţenie suedeză, pentru că aceştia nu au beneficiat în întregime de schemă, se arată în comunicatul Comisiei.

Schema de încurajare a investiţiilor retrasă a favorizat în mod selectiv anumiţi investitori şi, prin urmare, a fost considerată incompatibilă cu normele UE privind ajutoarele de stat, potrivit Comisiei Europene. Prin faptul că a plătit despăgubiri reclamanţilor, România le-a acordat de fapt acestora avantaje echivalente cu cele furnizate prin schema de ajutoare anulată. Comisia a concluzionat, prin urmare, că despăgubirile plătite constituie ajutor de stat incompatibil şi trebuie să fie rambursate de către beneficiari.

La 1 februarie 1993, România a semnat Acordul european care instituie o asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele sale membre, pe de altă parte. În temeiul acestui acord, România a fost obligată să respecte normele privind ajutoarele de stat chiar înainte de aderarea sa la UE.

În 1998, România a instituit o schemă de ajutoare de stat pentru a atrage investiţii în regiunile defavorizate asigurând, printre alte avantaje, reduceri fiscale şi scutiri sau restituiri de taxe vamale la materiile prime. Schema trebuia să rămână în vigoare timp de 10 ani de la data la care o regiune era desemnată în mod oficial ca defavorizată. Ca parte a procesului de aderare la UE şi în vederea alinierii schemelor de ajutoare de stat incompatibile la normele UE privind ajutoarele de stat, România a anulat schema în cauză în 2005, deoarece stimulentele oferite în cadrul schemei au fost considerate ajutor pentru funcţionare incompatibil.