STUDIU: Instituţionalizarea copiilor afectează inteligenţa, memoria şi reduce capacităţile sociale

Studiul Bucharest Early Intervention Project (BEIP), demarat în anul 2000 de trei cercetători americani, analizează efectele instituţionalizării asupra dezvoltării creierului şi comportamentului copiilor prin comparaţie cu copii care nu au fost instituţionalizaţi sau care au fost plasaţi în asistenţă maternală.

Cei trei profesori americani - Nathan Fox, de la University of Maryland, Charles Nelson, de la Harvard University şi Charles Zeanah, de la Tulane University - au prezentat miercuri, la Bucureşti, rezultatele obţinute până acum din primul studiu randomizat pe copii români abandonaţi încă de la naştere şi crescuţi în instituţiile din Bucureşti.

Charles Nelson a declarat, în cadrul conferinţei "Efectele instituţionalizării asupra dezvoltării copilului. Observaţie, diagnostic, prevenire a consecinţelor de lungă durată", că minorii din instituţii prezintă o reducere dramatică a activităţii creierului.

"Am descoperit o reducere a materiei cenuşii şi albe, ceea ce înseamnă că există o substanţă în creier, mielina, a cărei absenţă poate duce la scleroza în plăci. Nu doar că s-a constatat o activitate redusă a creierului, dar am văzut o reducere a creierului şi a numărului total de neuroni din creier", a spus profesorul american.

El a precizat că prin plasarea copiilor în asistenţă maternală s-a constatat o îmbunătăţire în multe aspecte şi că vârsta la care copiii au fost scoşi din instituţii şi plasaţi în familie a jucat rolul cel mai important în recuperarea lor.

"La cei care aveau până în doi ani s-a constatat o îmbunătăţire a activităţii creierului, dar şi efecte foarte bune asupra coeficientului de inteligenţă şi a ataşamentului. (...) Nu am văzut efecte benefice în toate cazurile. Au fost situaţii în care nu s-au văzut îmbunătăţiri, dar aceste situaţii au fost în cazurile în care nu au fost scoşi din instituţii suficient de repede", a mai spus Nelson.

Cercetările de până acum au demonstrat că minorii plasaţi în asistenţă maternală au mai puţine tulburări emoţionale şi anxietăţi în comparaţie cu aceia care au continuat să trăiască în instituţii, dar şi faptul că momentul intervenţiei contează foarte mult.

"Acei copii care au fost scoşi din instituţii şi plasaţi în asistenţă maternală înaintea vârstei de doi ani au rezultate mai bune în mod special în domeniile cognitiv, al dezvoltării limbajului, al sănătăţii mentale, al activităţii cerebrale şi al abilităţilor sociale, comparativ cu cei plasaţi după vârsta de doi ani. De exemplu, plasamentul înaintea vârstei de doi ani se asociază cu niveluri crescute de activitate cerebrală şi un scor al inteligenţei (IQ) mai ridicat", se arată în studiu.

Nathan Fox a explicat că cercetarea lor este una de lungă durată şi se va finaliza când copiii vor ajunge la majorat.

"Studiul este unul de lungă durată, am urmărit aceleaşi familii şi aceiaşi copii. E foarte greu să faci acest lucru. Am evaluat problemele psihiatrice şi am descoperit că cei cu un istoric de instituţionalizare au mai multe probleme de acest tip faţă de cei neinstituţionalizaţi. Când aceşti copii au fost duşi în asistenţă maternală, unele probleme psihiatrice, precum anxietatea, depresia, au fost rezolvate. În ceea ce priveşte ataşamentul, capacitatea copilului de a dezvolta relaţii cu un adult, copiii din instituţii nu puteau să dezvolte relaţii cu lucrătorii sociali, dar când i-am scos şi i-am plasat în familie, au putut dezvolta relaţii cu asistenţii maternali. Iar pentru cei care au fost mutaţi din instituţii înainte să împlinească doi ani, capacitatea de a dezvolta relaţii de ataşament a fost mult mai bună", a declarat Fox, arătând şi că minorii care au crescut în instituţii au competenţe sociale reduse spre deosebire de cei scoşi din acest mediu.

El a subliniat că este foarte importantă intervenţia timpurie, adică scoaterea copiilor din instituţie înainte de împlinirea vârstei de doi ani.

"Am măsurat şi coeficientul de inteligenţă şi am descoperit că atunci când un copil e scos din instituţie la o vârstă fragedă, IQ-ul creşte foarte mult: copiii din asistenţă maternală au avut un IQ mai bun decât cei din instituţii. Instituţionalizarea are efecte negative pentru dezvoltarea intelectului şi pentru dezvoltarea capacităţii lor sociale", a mai spus Fox.

Profesorul Charles Zeanah, de la Tulane University a precizat că studiul, iniţiat în 2000 pe copii abandonaţi în mare parte la naştere şi plasaţi în instituţii din Bucureşti, aduce poate cele mai detaliate informaţii cu privire la efectele experienţei pe care o are creierul şi funcţionarea lui la copii, demonstrând în mod detaliat efectele mediilor de creştere asupra dezvoltării creierului şi comportamentului la copil.

"Cercetarea arată şi importanţa intervenţiei timpurii, cu cât copiii sunt plasaţi mai repede într-o familie, cu atât mai repede se recuperează. Este dovada cea mai puternică din punct de vedere ştiinţific că ei se dezvoltă mai bine în cadrul familiei", a mai spus Zeanah.

Cei trei profesori evaluează şi în prezent aceşti copii, care încep să intre în perioada de adolescenţă, la vârsta de 12-13 ani, aceasta fiind perioada în care adesea apar noi tulburări psihiatrice.

"Pentru copiii care fac parte din BEIP, care s-au confruntat cu adversităţi timpurii substanţiale, negocierea cu succes a acestei tranziţii poate fi deosebit de dificilă. Prin urmare, cercetătorii îşi propun să investigheze dacă intervenţia are efecte de durată, dacă momentul intervenţiei asistenţei maternale sugerează existenţa unor perioade sensibile în recuperare şi vor încerca să identifice mecanismele asociate unei asemenea recuperări în dezvoltarea cognitivă, socială şi psihologică a acestor copii", au arătat iniţiatorii studiului.

Reprezentanţii autorităţilor publice din România, dar şi specialiştii din domeniu apreciază că rezultatele studiului impun o nouă abordare a unor metode din sistemul de protecţie.

"E un lucru foarte important că astăzi avem, prin prisma Institutului pentru Dezvoltarea Copilului, o nouă reliefare a realităţii care arată că locul copiilor este lângă cei care le pot oferi afecţiunea şi grija de care au nevoie. Continuăm aşadar să mergem pe aceeaşi linie a dezinstituţionalizării, pentru că locul copiilor nu este în instituţie, e în familie", a declarat Codrin Scutaru, secretar de stat în Ministerul Muncii.

Directorul Institutului pentru Dezvoltarea Copilului (IDC), Bogdan Simion, a precizat că studiul are concluzii care pot fi aplicate la nivel mondial, fiind deja state care şi-au modificat legislaţia din acest punct de vedere.

"Ce facem? Spun statului că ceea ce fac cu aceşti copii nu este foarte bine. Ei sunt cetăţeni cu drepturi depline iar, cu alte cuvinte, statul are o atitudine negativă asupra propiilor cetăţeni şi ar trebui să se gândească ce face cu ei. (...) Instituţia nu funcţionează ca o familie, nici ca un centru resursă. Instituţia nu poate asigura consiliere pentru tulburări emoţionale sau alte probleme apărute în instituţie. Sper că, până în 2020, vom avea din ce în ce mai puţine instituţii pentru că asta demonstrează cât de atent este statul la nevoile sociale", a declarat directorul IDC, Bogdan Simion, adăugând că autorităţile ar trebui să fie atente şi la fenomenul scăderii natalităţii.

"Dacă în 1990 existau 5,5 milioane de copii, iată că în 2012 mai aveam doar 3,8 milioane, cu un trend de scădere spre 3,6 milioane. Ca atare, orice fel de copil pe care îl pierdem în sistemul de protecţie devine din ce în ce mai important pentru viitorul României", a mai spus directorul IDC.

Preşedintele Federaţiei Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC) şi fost secretar de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, Gabriela Coman, a apreciat că, în urma studiului, în elaborarea politicilor viitoare anumite lucruri vor trebui, cu siguranţă, reconsiderate.

"Este un motiv în plus de a analiza posibilitatea de a închide treptat instituţiile şi de a respecta dreptul copilului de a fi crescut în familie, însă asta ar trebui să însemne politici mai ample de asistenţă socială, nu doar închidere de instituţii. De asemenea, rezultatele studiului vor avea drept consecinţă şi necesitatea reconsiderării managementului de caz, a reevaluării modalităţii de lucru a managerilor de caz, dar şi accentul care trebuie pus nu doar pe calitatea serviciilor din instituţie, ci mai ales pe soluţiile alternative, cum ar fi asistenţa maternală", a mai spus Gabriela Coman.

În cercetare sunt cuprinşi 136 de copii instituţionalizaţi, jumătate dintre ei fiind în centre şi jumătate fiind daţi în asistenţă maternală, precum şi 72 de copii din comunitate, care nu au fost niciodată instituţionalizaţi.