Subsolul groazei: 360 de oameni ţinuţi ostatici de armata rusă timp de 28 de zile

O uşă de lemn verde. În dreapta, numele persoanelor care au murit înăuntru, în stânga, numele celor ucişi de mâna Rusiei. Înăuntru, groaza.

Lumea descoperă povestea, spusă şi într-un raport al Naţiunilor Unite, a subsolului şcolii din Yahidne, la 20 de kilometri de Cernihiv, unde timp de 28 de zile (din 4 până în 31 martie), 360 de persoane, inclusiv 74 de copii, au fost ţinute ostatice de armata lui Putin. Fără apă, lumină, mâncare. Bilanţul final: 10 morţi.

Războiul din Ucraina, ziua 1067. SUA opreşte ajutorul către Ucraina pentru 90 de zile / Putin: „Puţin probabil ca Rusia să participe la negocieri de pace în viitorul apropiat” / Copiii din Pokrovsk au fost evacuaţi

Războiul din Ucraina, ziua 1055. Suedia îşi va spori prezenţa militară în Marea Baltică în urma unui presupus sabotaj de cablu / Militarii nord-coreeni din Ucraina, instruiţi să se autodetoneze înainte de a fi capturaţi / Rusia reduce numărul de atacuri cu drone pentru prima dată în aproape un an

Întrebat de Steve Rosenberg, jurnalist BBC, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a comentat situaţia de la şcoala din Yahidne. „Cu asta se luptă cu naziştii?” Lavrov: „Rusia nu este perfect curată. Rusia este ceea ce este. Şi nu ne este ruşine să arătăm ceea ce suntem”.

„Unii au murit din lipsă de oxigen”

Fotografia subsolului şcolii lui Yahidne a fost postată şi de parlamentarul partidului de stânga ucrainean Holos, Inna Sovsun, la câteva zile după eliberarea celor 360 de ostatici. Primele care au povestit momentelw groaznice au fost două supravieţuitoare, Svitlana Baranova şi Lilia Bludshaya.

„Ne-au forţat să intrăm în acea cameră fără ventilaţie, fără toalete, fără lumină”. Nu era loc suficient pentru paturi, dormeau pe jos: „Orcii, ruşi, ne-au deschis uşa la 7 dimineaţa să ne lase să mergem la baie. Dar nu întotdeauna. Uneori, treceau două sau trei zile fără să se deschidă. Aveam 4 găleţi pentru uz de „baie”, dar nu au fost niciodată suficiente. Nu erau hote, era o duhoare groaznică. Mirosul era atât de puternic încât unii au murit din lipsă de oxigen”, a spus Baranova.

Cel mai tânăr, 21 de ani

Trupurile celor morţi zăceau lângă cei vii. După primele zile, cineva a luat-o razna. Unii ţipau, alţii loveau perete cu mâinile pumnii. „Din cei 360 de ostatici, 70-80 erau copii. Cel mai tânăr avea 21 de zile. Nu am mâncat, nu am băut, ţipau cei mici. Mamele le-au cerut soldaţilor ruşi apă clocotită, pentru a găti, dar nimic. Pe 30 martie, nu ştiam dacă mai era armata în afara uşii. Aşa că ne-am hotărât să facem un steag alb din nişte cârpe şi să mergem până în satul din apropiere Krasne, unde ne-am întâlnit cu soldaţii ucraineni. Eram liberi. Am fost fericiţi, ne-am îmbrăţişat, am plâns. Acolo mi-am dat seama că sunt o supravieţuitoare”, a concluzionat Baranova.

Soldaţii-gardieni provin din Siberia

Astăzi sunt cunoscute chipurile şi numele soldaţilor-temniceri. Majoritatea sunt tineri care provin din Tuva, o republică central-sudică a Siberiei, una dintre cele mai sărace regiuni ale Rusiei. Mark Krutov, jurnalist Radio Europa Liberă / radio Liberty, a încercat să-i contacteze prin intermediul reţelelor de socializare, unde postează fotografii costumaţi cu prietenele. Nu au răspuns niciodată.