Terapie antidrog prin artă şi disciplină, pentru 25 de deţinuţi de la Jilava - FOTO

La Penitenciarul Jilava, 25 dintre cei aproximativ 1.700 de deţinuţi locuiesc într-un corp de clădire separat. Sunt foşti consumatori de droguri.

De dimineaţă, se strâng într-un cerc, ţinându-se de mână, iar unul dă tonul: "Vreau să fiu primul întotdeauna şi să mă analizez mereu. Pot să fiu cinstit şi sincer. Întotdeauna îmi voi asuma responsabilitatea. Vreau mai degrabă să înţeleg decât să fiu înţeles. Pot să am încredere în mine şi în colegii mei. Vreau mai degrabă să iubesc decât să fiu iubit. Şi pot să dau în loc să primesc". Mesajele rostite pe rând de şeful comunităţii sunt repetate într-un glas de ceilalţi.

În Comunitatea Terapeutică "Phoenix" de la Jilava pot intra deţinuţi foşti consumatori de droguri, pentru a face faţă problemelor legate de dependenţă, dar şi pentru a fi mai bine pregătiţi să se reintegreze în societate, după eliberare. Astfel, ei sunt selectaţi dintre cei care mai au între şase luni şi un an de detenţie, înainte de prezentarea la comisia pentru eliberare, pentru ca în această perioadă să aibă timp să adopte un nou stil de viaţă.

Locurile în "Phoenix" sunt limitate la 26. Cei intraţi stau separat de ceilalţi, nu mai au niciun contact cu aceştia.

Casa lor - un corp de clădire cu o cameră mare, cu 16 paturi suprapuse, şi alte două camere mai mici. Intrările în camere sunt prevăzute cu gratii strânse la perete toată ziua.

Mai au şi o sală pentru luat masa şi o cameră de zi. Aici sunt expuse, pe pereţi şi într-o mică bilbliotecă, unele dintre creaţiile lor: picturi, tablouri firart, corăbii de diferite dimensiuni. Pe hol, de-o parte şi de alta, desene cu diferite mesaje anti-drog. Toată "casa" are un aspect plăcut, colorat şi foarte curat.

Cei admişi în Comunitatea Terapeutică nu se mai numesc "deţinuţi", ci "rezidenţi". În "Phoenix", ei ocupă o anumită poziţie ierarhică, pe care şi-o câştigă respectând regulile şi îndeplinindu-şi sarcinile: curăţenie, pregătirea mesei, organizarea şi supravegherea tuturor activităţilor. Trebuie să fie politicoşi, nu se pune problema unei altercaţii, cu atât mai puţin unei bătăi. Învaţă să fie calmi, să-şi înfrâneze furia, dacă e nevoie, dar şi să comunice mai bine cu cei din jur, să fie deschişi, să aibă încredere, inclusiv în ei înşişi.

Un alt ritual în Comunitate este alegerea "cuvântului" sau "maximei zilei" şi fiecare propune: "munca în echipă", "respectabilitate", "dragoste", "punctualitate", "onestitate", "încredere în propriile forţe", "pas cu pas", "imaginaţie", "speranţă pentru un viitor mai bun", "ce ţie nu-ţi place, altuia nu face", "fii optimist!", "respectând pe cel de lângă tine, te respecţi pe tine".

"Vom alege pentru astăzi «munca în echipă», pentru că suntem o echipă, o familie şi vom munci şi acţiona ca o familie", alege şeful rezidenţilor, Sorin, în vârstă de 33 de ani.

Sorin povesteşte că este de nouă luni în Comunitatea Terapeutică. A venit aici ca să se schimbe, să uite de "viaţa dezordonată de dinaninte" şi să renunţe la droguri. Consumator timp de 15 ani, din facultate, el mărturiseşte că a ajuns să fure pentru a-şi procura droguri. A fost închis pentru furt calificat, acum aproape doi ani.

"N-am fost responsabil tot timpul de acţiunile mele, am pierdut câteva locuri de muncă foarte bune şi, în primul şi-n primul rând, mi-am dezamăgit familia", spune el.

Tot Sorin apreciază Comunitatea drept "un mediu total diferit", recunoscând că s-a drogat şi în penitenciar până să fie inclus în acest program. Mai povesteşte că a trecut "prin toate metodele posibile" de renunţare la droguri, inclusiv susbstitute medicamentoase, însă niciuna n-a avut efect. "Am fost internat de peste 10 ori în diferite spitale din ţară şi nu m-au ajutat cu nimic. Acum, m-am lăsat datorită acestui program. Dacă nu voiam să stau, fiecare este liber să plece oricând. Aici înveţi să vezi altfel viaţa", crede el.

Sorin explică şi ierarhia în Comunitate: "Programul are mai multe faze de tratament. La început, eşti încadrat ca muncitor într-un departament de curăţenie, apoi există un departament superior, bucătăria, creaţia, şi avem şi departamentul recepţie, care se ocupă cu securitatea. (...) Prin implicare, prin modul tău de a fi, avansezi în funcţie, poţi să fii adjunct la un departament, şef la un departament şi, în final, şef al rezidenţilor. Eu sunt şeful rezidenţilor de aproape cinci luni. (...) Am foarte multe responsabilităţi, sunt responsabil de toate persoanele din această comunitate, de comportamentul lor, de toate sarcinile care se fac aici, toate activităţile sunt sub supravegherea mea".

Condiţiile din Comunitate "sunt de departe mult mai bune" faţă de cele în care trăiesc restul deţinuţilor din penitenciar, mai arată el. "Avem nişte privilegii aici, însă noi trebuie să menţinem totul curat, aici n-o să găsiţi niciodată nici măcar un fir de praf după uşă".

În schimb, au un psiholog, un educator, un asistent social şi un şef al cadrelor care se ocupă zilnic de ei. Fac terapie prin artă şi sunt mândri de creaţiile lor.

Importante sunt şi discuţiile în grupuri, modul în care ei interacţionează. "Deci la noi nu există să se certe cineva, să se înjure, la bătăi nici nu se pune problema. Avem o metodă de amânare a reacţiilor, cu bileţele: dacă cineva are o problemă cu cineva, dacă îl deranjează sau îl supără, scrie un bileţel şi îl pune în cutia de bilete care se află pe hol. Staff-ul citeşte acel bilet şi se face un grup. Se hotărăşte cine este vinovatul, cu ajutorul martorilor care au fost de faţă la discuţie. Şi cel vinovat va primi o pedeapsă, care poate fi să stea pe un scaun timp de două zile şi să citească regulamentul comunităţii, că avem un regulament, sau să fie retrogradat, i se poate lua un privilegiu, să nu mai iasă la sala de forţă. În funcţie de gravitatea faptei", mai spune şeful rezidenţilor.

Sorin mai are o lună până se va prezenta la comisia pentru eliberare şi a obţinut deja un loc de muncă. Şi îşi doreşte să aibă un copil.

Un alt rezident, Viorel, are 32 de ani şi se bucură că e cei mai vechi, de nouă luni. "Mi-a prins foarte bine. De când a murit mama - eram închis - am avut un comportament foarte violent. (...) Orice mi se părea pe dos, gata, răbufneam. Voiam să mă schimb, să am un autocontrol mai bun, acuma gândesc altfel, toate sentimentele mi le direcţionez într-un mod constructiv, pozitiv. Mi-am descoperit noi abilităţi aici. Eu, normal, sunt maistru tehnolog în confecţii de damă, croitorie, dar văd că mă pricem şi la altceva", spune el, arătând cu mândrie spre corăbiile sale.

Apartanenţa la comunitate l-a făcut şi să-şi personalizeze creaţiile. "Acela este primul vapor pe care l-am făcut. Este vaporul nostru, al salvării. Este personalizat «C.T. Phoenix Jilava». Şi asta este o copie după «Regina Victoria», dar e totul făcut, nu după schiţă, din cap", explică el.

Şi Viorel recunoaşte că a consumat droguri, inclusiv în închisoare, unde acestea "intră" foarte uşor, aduse de deţinuţi care merg la vizite.

A încercat, la rândul lui, să scape de droguri cu medicamente. "Devenisem dependent de metadonă. Dependenţa de metadonă e de două ori mai dureroasă decât aia de heroină. Am venit înapoi la heroină. Pe urmă m-am lăsat de heroină, cu etnobotanice".

În penitenciar, Viorel a urmat şi un curs de calificare în agroturism. Mai are cinci luni până se prezintă la comisia pentru eliberare, însă acasă nu îl aşteaptă o familie. E divorţat şi are un copil de opt ani.

Oliver are 40 de ani şi este, deocamdată, "aspirant la comunitate". Vine aici zilnic, dar nu poate fi încă admis, pentru că mai are un an şi două luni până la eliberare.

"Sunt prietenii mei, colegii mei. Pictez împreună cu ei, îi învăţ să picteze, să deseneze, particip la activităţi, la cursuri, împreună cu dânşii", spune el despre rezidenţi.

Oliver este pictor iconar restaurator cu propria firmă. În libertate, avea o situaţie financiară bună, dar a început să consume cocaină şi a intrat la închisoare pentru complicitate la furt după ce s-ar fi aflat în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit, după cum zice el.

Spune că nu a consumat droguri la Jilava şi nici n-a văzut să se întâmple acest lucru.

"Aş dori să-i ajut pe cei care sunt exact ca mine. Mijloace financiare aş avea, aş dori să iau şi din colegii care se eliberează de-aici, pe cei care sunt capabili şi pot să lucreze, să-i ajut să devină altfel de oameni", mai spune el.

În schimb, Daniel, de 30 de ani, se gândeşte că "probabil o să fie greu" să-şi găsească un loc de muncă după eliberare, din cauza cazierului. Lucra ca brutar şi a primit 10 ani pentru tâlhărie, fiind închis de şapte ani şi aşteptându-şi rândul la comisia de eliberare într-o săptămână, două.

Comunitatea l-a ajutat, spune el, să devină mai răbdător şi mai tolerant şi să renunţe la viaţa dezorganizată pe care o avea înainte, prin disciplina impusă aici. "N-a fost foarte greu, pentru că cei şapte ani de-acasă îi aveam. (...) Cam uitasem cum e să ai o viaţă corectă, o viaţă normală, deşi am acuma o fetiţă, care în martie face opt anişori", mărturiseşte el, adăugând că a învăţat inclusiv cum să-şi educe copilul în comunitate.

Comunităţi precum cea de la Jilava mai sunt în penitenciarele Rahova şi Târgşor, toate trei fiind create în cadrul unui proiect finanţat prin Mecanismul Financiar al Spaţiului Economic European şi dezvoltat de Agenţia Naţională Antidrog şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, din 2010 până în 2012, de când comunităţile funcţionează în forma actuală.