Tratatul ONU privind marea liberă a fost aprobat

Acordul cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic a fost încheiat după cinci runde de negocieri prelungite conduse de ONU, care s-au încheiat sâmbătă la New York, la o zi după termenul iniţial.

„Corabia a ajuns la ţărm”, a anunţat preşedintele conferinţei ONU, Rena Lee, după o ultimă zi de discuţii maraton între negociatorii din peste 100 de ţări.

Ultima rundă de negocieri, a treia într-un an, părea că s-ar putea încheia din nou fără succes.

Delegaţii au lucrat toată noaptea de vineri spre sâmbătă, certându-se pe teme politice sensibile, cum ar fi modul de împărţire a resurselor nou descoperite între ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare.

În multe privinţe, liniile de fractură au fost similare cu cele de la conferinţa COP27 a ONU privind schimbările climatice din Egipt de la sfârşitul anului trecut, unde încrederea şi solidaritatea dintre ţările bogate şi cele sărace au ajuns aproape de punctul de ruptură şi au ameninţat să deraieze întregul eveniment.

În acest context, obţinerea unui acord reprezintă o piatră de hotar uriaşă şi potenţial critică în lupta împotriva schimbărilor climatice.

Marea liberă, sau părţile din ocean care nu sunt ape teritoriale, nu aparţin, din punct de vedere tehnic, nimănui.

Însă acestea sunt colosale, constituind 60% din oceanele Pământului şi acoperind aproape jumătate din suprafaţa acestuia.

Ecosistemele oceanice menţin echilibrul planetei noastre, producând aproape jumătate din oxigenul de pe Pământ şi absorbind o mare parte din dioxidul de carbon.

Dar ele sunt ameninţate de poluare, exploatare şi încălzire globală.

Tratatul plasează 30% din suprafaţa terestră şi maritimă a lumii sub protecţie până la sfârşitul anului 2030, un obiectiv cunoscut sub numele de „30 până la 30”.

Interesele economice au reprezentat un punct de conflict major pe parcursul ultimei runde de negocieri, ţările în curs de dezvoltare solicitând o parte mai mare din prada „economiei albastre”, inclusiv transferul de tehnologie.

Un acord privind împărţirea beneficiilor „resurselor genetice marine” utilizate în industrii precum biotehnologia a rămas, de asemenea, un subiect de dispută până la sfârşit.

Greenpeace susţine că 11 milioane de km pătraţi (4,2 milioane de mile pătrate) de ocean trebuie să fie protejaţi în fiecare an până în 2030 pentru a atinge obiectivul.

„Ţările trebuie să adopte în mod oficial tratatul şi să îl ratifice cât mai repede posibil pentru a-l pune în vigoare, iar apoi să ofere sanctuarele oceanice complet protejate de care planeta noastră are nevoie”, a declarat Laura Meller, un activist al Greenpeace pentru campania privind oceanele, care a participat la discuţii.

„Ceasul încă ticăie pentru a livra 30 de ani până la 30. Mai avem o jumătate de deceniu la dispoziţie şi nu ne putem mulţumi”.