Video Update: Senatorul PSD Antonie Iorgovan a murit

Antonie Iorgovan, în vârstă de 59 de ani, suferea de mai multă vreme de cancer, starea acestuia agravându-se în ultima perioadă.

Senatorul social-democrat a fost transferat din nou, sâmbăta trecută, la solicitarea familiei, într-o clinică de specialitate din Viena, unde a murit, joi dimineaţă, înainte de a fi supus unei noi intervenţii chirugicale, afirmă surse medicale.

Medicii români au fost rezervaţi în privinţa unui nou trasport la Viena, apreciind că ar putea fi afectată şi mai mult starea sănătăţii pacientului. Familia a vrut, însă, să fie respectată dorinţa senatorului Iorgovan, astfel că au fost semnate toate documntele privind transferul în clinica vieneză.

Senatorul Antonie Iorgovan a mai fost internat în clinica vieneză în 5 septembrie şi a revenit la Secţia oncologie a Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti, peste aproape două săptămâni.

BIO: Antonie Iorgovan, părintele tranziţiei

Considerat de către unii formatori de opinie drept un exemplu clasic de om politic expirat, Iorgovan va rămâne în istorie măcar pentru faptul că a moşit prima Constituţie postdecembristă a României.

La alegerile din mai 1990, Iorgovan a fost candidat independent, fiind singurul parlamentar ales fără a fi membru al vreunui partid, o performanţă cu care nu mai poate lăuda nici un alt politician postdecembrist.

Între 1990 şi 1991, a fost preşedintele Comisiei de redactare a proiectului legii fundamentale a României. Acest fapt i-a adus notorietate, fiind gratulat de presă cu porecla "părintele Constituţiei".

Ulterior, Iorgovan a fost atacat de către adversarii politici pentru că şi-ar fi arogat merite care nu i se cuvin, întrucât el ar fi coordonat numai un efort colectiv. E drept că Iorgovan a fost şeful unei echipe. Nu este însă mai puţin adevărat că şi-a impus punctele de vedere asupra textului final. Astfel, potrivit academicianului Vasile Gionea, "Iorgovan nu a fost un preşedinte de onoare al Comisiei de redactare a Constituţiei, nu a fost un vătaf cu bâta în mână, să-i pună pe ceilalţi la lucru, iar el să stea deoparte. Nu, a muncit efectiv la elaborarea acestei Constituţii şi istoria va trebui să-i recunoască acest merit".

Paradoxal, uneori aceiaşi oameni care îi negau rolul în elaborarea Constituţiei îi reproşau şi scăpările ei, văzute drept cauza primordială a tuturor relelor scenei politice autohtone.

De altfel, Iorgovan însuşi a lăsat orgoliul deoparte şi a admis public, în câteva rânduri, că principala sa operă nu este perfectă. În aprilie 2007, în plin proces de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu, el a admis că în România este necesară revizuirii Constituţiei, în vederea introducerii unui "regim parlamentar clasic", şeful statului urmând să fie ales de către Parlament.

E drept că Iorgovan îşi încuraja detractorii, afişând un antipatic aer de superioritate şi supraevaluându-şi propria statură politică până la a se autopropune drept om providenţial. Iată cum i se prezenta lui Eugen Istodor, în 2005: "O ţară care nu are nebuni de genul profesorului Iorgovan, adică un om care trage universităţi după el, institute de cercetare, scrie monografii, tratate, deci fundamentează teoretic ceea ce urmează să fie proiectat ca legislaţie, deci o ţară fără profesorul Iorgovan nu are şanse să progreseze. Este o ţară care se pierde în rutină şi ar trebui să importe specialişti".

Nu este de mirare că năvalnicul Iorgovan a devenit ţinta epigramiştilor. "De umeri în zadar ridic / Şi-ntreb cu precauţie: / - Cum poţi să fii aşa voinic, / Dar slab de...constituţie?", îl întreba amical Sorin Olariu.

Din păcate, atitudinea de autosuficienţă impetuoasă i-a marcat şi activitatea politică.

Antonie Iorgovan a încercat să se impună în perioada 1996-1998 ca preşedinte al insignifiantei Mişcări Ecologiste din România, candidând la alegerile parlamentare din 1996 pe listele Uniunii Naţionale de Centru, ceea ce însă nu l-a ajutat să prindă un fotoliu de parlamentar. În consecinţă, Iorgovan a renunţat la "independenţă", orientându-se în 1998 spre PDSR (actualul PSD).

Mutarea a fost inspirată, asigurându-i succesiv, în 2000 şi în 2004, mandatul de senator de Prahova. Ca politician, Iorgovan a reuşit să-şi scoată din sărite până şi colegii de partid, remarcându-se mai ales prin excesele verbale. Imediat după 2000, Iorgovan a devenit, după cum singur afirma doi ani mai târziu "un fel de oaie neagră", pentru că a îndrăznit să atace unele abuzuri ale propriului partid aflat la putere.

Până în 2004, între Adrian Năstase şi Iorgovan s-a declanşat un veritabil război. După pierderea alegerilor, conflictul a ajuns la apogeu făcând deliciul presei, dar pierzându-şi treptat miza, pe măsură ce beligeranţii îşi diminuau statura politică. La începutul lui 2005, Iorgovan a declarat chiar că va candida în partid la aceeaşi funcţie pentru care se va înscrie în competiţie şi Adrian Năstase. În cele din urmă, ambii au eşuat într-o zonă amar-resentimentară. În 2006, Iorgovan a fost aproape exclus din partid, ceea ce nu l-a împiedicat, în luna decembrie a aceluiaşi an, să ridice pretenţii iluzorii la postul de lider al PSD.

Trebuie, totuşi, spus că Iorgovan a fost unul dintre greii partidului, pe care l-a susţinut în momentele dificile când nu se afla la putere. În plus a demonstrat o loialitate necondiţionată faţă de Ion Iliescu, pe care l-a caracterizat în 2006 drept "un munte al politicii româneşti atât timp cât va trăi, dar şi un simbol al stâlpilor democraţiei în România". De asemenea, Iorgovan şi-a asumat în 2005 apărarea lui Iliescu în dosarul privind mineriada din 13 - 15 iunie 1990.

Antonie Iorgovan şi-a trecut în palmares ultima victorie politică în 2007, când după cum afirma Băsescu, a reuşit "să-l manevreze constituţional" pe Geoană. Supărarea lui Băsescu avea la origine împrejurarea că Iorgovan a fost unul dintre artizanii documentului PSD care a fundamentat juridic suspendarea şefului statului.

Ulterior, senatorul PSD a devenit tot mai discret, anunţând cu o zi înainte de împlinirea vârstei de 59 de ani că se va retrage din viaţa politică la sfârşitul actualului mandat. El a mărturisit că şi-a îndeplinit aproape tot ce şi-a propus în carieră, dar nu a mai avut timp şi pentru el, propunându-şi să scrie şi să colinde lumea.

Dacă agresivitatea verbală nu i-a adus mare succes în politică, se pare că ea l-a ajutat mai mult la bară, Iorgovan fiind un avocat redutabil. Însă faptul că a susţinut constant că nu există incompatibilitate între mandatul de senator şi profesiunea de avocat, dar mai ales împrejurarea că a apărat persoane controversate, i-a adus porecla de "tatăl hoţilor". Astfel, printre infractorii reprezentaţi în justiţie de Antonie Iorgovan s-a aflat la un moment dat însuşi Omar Hayssam.

Ultimul gest politic al lui Antonie Iorgovan a fost semnarea moţiunii de cenzură iniţiate de PSD şi care a fost respinsă miercuri de Parlament.

E greu de spus cum îl va recepta posteritatea. Dar ştim că el însuşi şi-ar fi dorit să fie apreciat mai ales ca jurist: "Istoria va reţine contribuţia mea. Nu sunt singur. A mai fost un Vida, un Muraru, un Deleanu, un Predescu".