VIDEO Climb again. Cursuri de escaladă pentru copiii speciali, pentru a ajunge în vârf indiferent de piedici

La Climb Again vin copii de-a dreptul speciali şi motivaţi care nu gândesc că dizabilitatea le poate tăia din elan, ba din contră, sunt determinaţi să ajungă până în vârf şi să nu le fie teamă de nimic.

"Îi învăţăm să aibă curaj. Să depăşească frici şi limite. În cazul nevăzătorilor...Noi le dăm indicaţii cu ajutorul ceasului. Mâna stângă la ora 10, mâna dreapta la ora 14 unde sunt poziţionate mânerele, prizele şi pe măsură ce înaintează, cu toate mişcările pe care le fac, prind curaj, descoperă lumea căţăratului şi, desigur, ajung în vârf, iar lumea se vede altfel de acolo. Chiar ei o descriu într-un anumit fel. Îşi dau seama ca sunt în vârf după sunet. Aproximează la ce înalţime sunt”, a afirmat Claudiu Miu, instructor

Cum ai început să practici acest sport?

“Păi eu am venit la Climb Again prin recomandare. A venit un copil care avea tot tetrapareză spastică şi am vrut maim ult să mă întelssc cu el, nu neapărat să mă caţăr, dar uite că am ajuns şi aici. La început a fost greu şi dureros, dar nu m-am lăsat până nu am ajuns în vârf. Doresc să am rezultate cât mai bune la căţărat ca să inspir alţi oameni cu dizabilităţi să fie puternici.”, a afirmat Andrei, un adolescent de 16 ani.

Alex are Sindrom Down şi este un băiat tare special care vine des la cursurile de escaladă, iar de fiecare dată are aceleşi emoţii şi bucurie în suflet când poate ajunge în vârf sau cand se dă cu tiroliana. Desigur, nu a stat mult pe gânduri şi ne-a spus şi nouă ce îşi doreşte de la Moş Crăciun.

Răzvan are deficenţe de vedere şi este un mentor şi antrenor îndrăgit de Alex. Mai mult de atât, face parte şi din lotul naţional de paraclimbing.

„Escalada îl ajută pe Alex pentru că se menţine în formă, îşi menţine tonusul. Am interacţionat cu el destul de mult şi la început trebuia să îl învăţ care este mâna stângă şi care este mâna dreaptă. Am reuşit să fac asta cu ajutorul unei sfori”, a spus Răzvan. 

„Am deficienţe de vedere şi ca orice copil cu probleme asemănătoare, am fost la cursuri speciale, însă totul s-a schimbat la 18 ani când am ales să fiu independent. Mi-am luat un baston alb şi am învăţat să merg singur. Aceea a fost şi perioada în care m-am apucat să mă caţăr, iar sortul mi-a prins foarte bine pentru că mi-a dezvoltat încrederea în mine. A fost un mediu foarte incluziv şi m-a ajutat enorm de mult. Dizabilitatea nu este un lucru atât de rău precum sună sau cum vor alţii să creadă. Este doar un lucru care poate te face puţin mai special.

Aici evoluezi. Încerc să-i bat pe toţi la cap să stea drepţi. Foarte mulţi oameni au problema asta în general. Nu ştiu să stea drepţi pentru că nu au încredere în ei. Tocmai de aceea multe persoane cu diziabilităţi stau aşa, pentru că nu au încredere în ei şi abilităţile pe care le au”, a mai mărturisit Răzvan. 

SINCRON ANDREI -16 ani