Vîntu avea interdicţie de a părăsi ţara încă din 2009

Sorin Ovidiu Vîntu avea interdicţia de a părăsi ţara din 16 decembrie 2009. Şi ceilalţi doi arestaţi alături de Vântu în acest dosar, Octavian Ţurcan şi Alexandru Stoian, aveau interdicţii similare, primul din 7 decembrie 2009 iar cel de-al doilea din 11 decembrie 2009, măsura fiind prelungită succesiv până la momentul punerii în mişcare a acţiunii penale împotriva celor trei, în septembrie 2010.

VEZI AICI MOTIVAREA DECIZIEI DE ARESTARE A LUI VÎNTU

Judecătorii susţin că, deşi ştiau că sunt cercetaţi şi chiar aveau o interdicţie, cei trei au ales să ignore legea, lucru "deosebit de relevant" pentru instanţa care a decis arestarea lor.

"Tribunalul găseşte deosebit de relevant faptul că începerea urmăririi penale şi mai mult, luarea unei măsuri restrictive de libertate nu a avut nici un impact asupra atitudinii inculpaţilor faţă de normele penale şi ordinea de drept, norme pe care aceştia au ales să le ignore şi în continuare cu indiferenţă dar şi vădită desconsideraţie faţă de capacitatea organelor judiciare române de a-i trage la răspundere penală Singurul efect al acestor măsuri a fost acela că cei trei inculpaţi şi-au luat anumite măsuri de precauţie la care Tribunalul a făcut deja referire anterior", se arată în motivarea Tribunalului Bucureşti.

Judecătorul a apreciat că, în acest mod, pericolul social al inculpaţilor "s-a reliefat gradual odată cu perseverenţa manifestată de aceştia prin acte materiale succesive în scopul de a împiedica şi îngreuna executarea pedepsei aplicate condamnatului Popa Nicolae.

"Tribunalul reţine că inculpaţii aleg din acest moment să ignore seriozitatea avertismentului dat în acest mod de organele de urmărire penală şi interpretează această măsură doar ca o împrejurare faţă de care trebuie să fie mai precauţi în continuarea activităţii ilicite", se arată în motivarea deciziei Tribunalului Bucureşti.

Judecătorii susţin că cei trei nu par a fi foarte convinşi nici măcar de necesitatea unor "precauţii" suplimentare, modalitatea în care înţeleg să îşi disimuleze activităţile infracţionale remarcându-se în primul rând prin vădită lipsă de utilitate şi în al doilea rând prin caracterul "oarecum ilar" al metodelor la care apelează.

Astfel, cei trei identifică în Indonezia persoane care le promit ferm sprijinul în scopul împiedicării finalizării procedurii de extrădare, acestor persoane fiindu-le remise periodic sume importante de bani.

Tribunalul Bucureşti arată că Sorin Ovidiu Vîntu, Octavian Ţurcan şi Alexandru Stoian au convenit ca în convorbirile telefonice să se refere la aceste sume cu termenul de "cisterne", însă în mod constant în aceste convorbiri se face referire la "virarea cisternelor în cont", condiţii în care nici termenul de cisternă nici acela de motorină folosiţi nu mai sunt apţi a disimula sensul real al conversaţiilor.

De altfel, nici o altă referire din convorbirile purtate de cei trei în această perioadă nu conţine nici chiar vagi referiri la activităţi ce ar putea fi corelate, chiar indirect, cu o activitate ce ar putea avea ca obiect transportul unor astfel de materiale. Dimpotrivă, apar referiri constante la autorităţile indoneziene şi discuţii purtate cu acestea.

"Folosirea în convorbirile telefonice de către inculpaţi, care erau deja urmăriţi penal şi ştiau acest lucru, a unui limbaj direct şi prin care aceştia discută deschis şi detaliat despre activităţi infracţionale de favorizare a infractorului este oarecum surprinzătoare, dar ar putea fi explicată printr-o posibilă subestimare a posibilităţilor tehnice de interceptare ale autorităţilor române", mai susţin judecătorii în documentul citat.

Instanţa mai arată că Alexandru Stoian devine, de la un moment dat, persoană împuternicită de Sorin Ovidiu Vîntu pentru a prelua şi transmite telefonic mesaje către persoane din Indonezia implicate în procedura de extrădare.

Din acest moment, Sorin Ovidiu Vântu nu a mai vorbit direct în Indonezia pentru a evita probabil alertarea autorităţilor. Însă, din convorbirile purtate de Stoian instanţa a înţeles cert că acesta nu are decât calitatea de intermediar, nici o referire nefiindu-i făcută lui în mod direct, ci către o altă persoană, iar concluzia că această persoană este Sorin Ovidiu Vîntu reiese clar atât din interceptări, cât şi din calitatea lui Stoian de persoană de încredere şi foarte apropiată acestuia.

Mai mult, numeroase telefoane sunt date şi primite de Stoian din reşedinţele lui Sorin Ovidiu Vîntu din Bucureşti şi comuna Corbeanca.

O altă metodă la care au apelat cei trei pentru a scăpa de autorităţi este schimbarea telefoanelor utilizate, căroara Alexandru Stoian le spunea "jucării".

"Deşi metoda schimbării terminalelor ar fi teoretic aptă să asigure evitarea alertării autorităţilor penale, modalitatea la care inculpaţii au apelat în concret lasă mult de dorit, întrucât înainte de schimbarea efectivă a terminalelor noile numere de telefon erau transmise prin mesaj tot pe telefoanele vechi, neridicându-se astfel mari probleme în identificarea celor noi", mai arată instanţa.