Vîntu, Ţurcan şi Stoian au dovedit nu doar perseverenţă infracţională, ci şi ignoranţă

Incontestabil, măsura privării de libertate reprezintă o măsură extremă, dar la fel de incontestabil este şi faptul că infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor sunt de o gravitate extremă, iar din actele cauzei rezultă că lăsarea lor în libertate ar avea urmări imediate şi indirecte asupra ordinii publice.

La analiza pericolului social şi al periculozităţii în această cauză Parchetul aminteşte contextul social în care s-a derulat cercetarea faptelor comise de Popa Nicolae, care s-a sustras şi atunci cercetărilor judecătoreşti. Astfel, spaţiu public central şi local a fost copleşit de multitudinea materialelor referitoare la acţiunile păgubiţilor FNI, care au alcătuit comitete de iniţiativă, asociaţii naţionale în vederea recuperării unităţilor de fond la FNI, au pichetat sediile prefecturilor, filialelor CEC şi ale FNI.

Aceşti păgubiţi au primit, în cele din urmă, răspunsul judiciar din partea justiţiei, prin condamnarea vinovatului Popa Nicolae. Dar acest răspuns judiciar continuă să rămână parţial câtă vreme infractorul nu execută condamnarea aplicată de instanţă. Până când acesta nu va executa pedeapsa, persoanele pe care le-a prejudiciat este posibil să rămână doar cu demersurile judiciare.

Cei care prin faptele lor, dovedite în cauză, prin probele administrate, au zădărnicit şi mai apoi îngreunat executarea pedepsei , favorizând infractorul Popa Nicolae sunt cei trei inculpaţi, invocă acuzarea.

Desfăşurarea de către aceştia a unor acţiuni, demersuri consistente şi continue pentru favorizarea infractorului, implicarea lor susţinută în asigurarea suportului bănesc pe care acesta îl solicita reprezintă împrejurări ce fac ca pericolul social să fie extrem de ridicat. Aceasta, deoarece inculpaţii i-au asigurat un suport bănesc atât de consistent, încât probabil, mulţi ani din viaţă i-ar putea petrece într-un loc însorit, pe plaje exotice cu sprijinul extrem de serios, mai ales material al inculpaţilor.

"Sub acest aspect trebuie subliniat că majoritatea legislaţiilor care operează cu noţiunea de «pericol» subliniază gravitatea sa prin efectele produse, iar în cauză, în mod indubitabil s-au produs consecinţe deosebit de grave, prin starea de pericol creată asupra normalei desfăşurări a activităţii de înfăptuire a justiţiei. Sentimentul de insecuritate socială se va accentua tot mai mult, în condiţiile în care societatea constată că un infractor, condamnat la 15 ani, a reuşit nu doar să nu compară în faţa justiţiei, dar este pe cale să scape şi de executarea pedepsei, pentru că inculpaţii i-au acordat continuu ajutor în acest scop", arată Parchetul.

Pericolul pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publica lăsarea in libertate a inculpaţilor este conturat, spune sursa citată, de modul în care au acţionat inculpaţii, "care denotă o specializare dusă la extrem pentru a evita descoperirea faptelor şi tragerea la răspundere penală, sfidarea la adresa valorilor sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei şi convingerea că se găsesc deasupra legii".

De asemenea, din datele cauzei rezultă că există riscul ca inculpaţii să influenţeze desfăşurarea procesului penal, folosind aceleaşi mijloace utilizate şi în legătură cu Nicolae Popa şi Virgil Popa, respectiv asigurând plecarea din ţară a persoanelor care ar putea fi audiate sau sustrăgându-se de la judecată.

În raport cu articolul 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi articolul 23 din Constituţie, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a comis o infracţiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârşirii unei noi infracţiuni, fiind necesară astfel pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal. În speţă, această condiţie trebuie să fie apreciată în raport cu comportamentul inculpaţilor, reacţia opiniei publice, rezonanţa şi gravitatea faptelor, analiză care denotă că sunt îndeplinite exigenţele pentru a putea fi dispusă privarea de libertate a inculpaţilor.

În acest moment procesual, în raport de stadiul anchetei şi probele administrate balanţa analizei cauzei relevă faptul că inculpaţii Sorin Ovidiu Vîntu, Octavian Ţurcanu şi Alexandru Stoian, în mod direct sau prin intermediari, au acordat sprijin pentru împiedicarea executării pedepsei de 15 ani închisoare aplicată prin hotărâre judecătorească definitivă numitului Popa Nicolae.

Pentru a releva implicarea inculpatului Vântu Sorin Ovidiu în acţiunile apte să creeze dificultăţi în executarea promptă a pedepsei de către condamnatul Popa Nicolae sunt relevante probele administrate în cauză, din care rezultă că relaţionarea a fost asigurată prin intermediul inculpaţilor Stoian şi Ţurcan care din punctul de vedere al relaţiilor personale sunt angajaţii săi "de încredere". Probele confirmă indiciile temeinice ale comiterii infracţiunii de către inculpaţi şi faptul că coordonarea activităţii infracţionale a fost realizată de către inculpatul Vîntu alături de inculpaţii Ţurcan şi Stoian.

Având în vedere probele şi mijloacele de probă anterior prezentate, rezultă că inculpaţii sunt în situaţia prevăzută de articolul 148, litera f, Cpp, pentru infracţiunile săvârşite de către inculpaţi legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani şi există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol public.

Îndeplinirea acestei condiţii rezultă din raportarea la gradul concret de pericol social al infracţiunilor săvârşite, la modalitatea de comitere a acestora, la sentimentul de insecuritate care s-ar crea în rândul opiniei publice în cazul în care organele judiciare nu ar acţiona suficient de ferm împotriva unor acte care împiedică înfăptuirea justiţiei .

Faptul că există indicii rezonabile că s-a comis infracţiunea de favorizare a infractorului, cu consecinţe deosebit de grave prin urmări, respectiv prin asigurarea condiţiilor pentru sustragerea de la executarea unei pedepse definitive de 15 ani închisoare a condamnatului Nicolae Popa generează o periculozitate sporită.

Protecţia societăţii prin asigurarea efectivităţii unei hotărâri judecătoreşti este direct legată de stabilitatea sistemului judiciar.

Un sistem de justiţie este format şi din componenta executării pedepsei şi este de interes public. Aşa fiind activităţile de favorizare a unui infractor pentru ca acesta să nu răspundă "în faţa legii" pun în pericol primordial încrederea populaţiei în autorităţile judiciare şi generează condiţii propice pentru pentru posibile manifestări infracţionale.

Din cauza acestui efect principal, şi anume pericolul public, puterile coercitive ale organelor judiciare faţă de persoanele în raport cu care există motive plauzibile că au comis aceste fapte cu urmările menţionate se lărgeşte. Noţiunea de motive plauzibile aparţine Curţii Europene şi îşi are corespondent în legea română şi anume în cerinţa de a exista indicii temeinice cu privire la săvârşirea unei infracţiuni. Motivele plauzibile depind de circumstanţele fiecărui caz.

CITEŞTE ÎN CONTINUARE...