BIOGRAFIE - Iorgulescu: Jucător, antrenor, preşedinte de club, preşedinte-antrenor

Gino Iorgulescu, născut la 15 mai 1956, şi-a început cariera de fotbalist la Dunărea Giurgiu, iar în 1975 s-a transferat la Sportul Studenţesc, unde a fost colechipier, printre alţii, cu actualul preşedinte al FRF, Mircea Sandu. Cea mai mare parte a carierei de jucător a lui Iorgulescu este legată de gruparea din Regie. Doar un an, în sezonul 1976/1977, a jucat la Progresul Bucureşti, şi apoi câteva luni, înainte de retragere, a evoluat în Belgia, la Germinal Beerschot, în sezonul 1989/1990.

Remarcându-se ca un fundaş central puternic şi cu un bun joc aerian, Iorgulescu a fost selecţionat de 49 de ori în echipa naţională. După retragere, în 1990, a îmbrăţişat pentru scurt timp cariera de antrenor, făcând parte din staful primei reprezentative, ca secund, pe vremea selecţionerilor Mircea Rădulescu şi Cornel Dinu. Odată cu demiterea lui Dinu, după eşecul cu Cehoslovacia, de la Kosice, din 1993, Iorgulescu a abandonat meseria de antrenor, dar nu a părăsit fotbalul.

În 1994, el a devenit conducătorul clubului FC Naţional, funcţie pe care a îndeplinit-o până în octombrie 2005, când a demisionat după ce gruparea a fost preluată de Constantin Iacov.

În 1999, Iorgulescu a redevenit antrenor pentru câteva etape, păstrându-şi în acelaşi timp şi funcţia de preşedinte. Astfel, după demisia spaniolului Jose Ramon Alesanco, Iorgulescu a hotărât să nu mai aducă un alt antrenor pentru o perioadă de două luni şi a acceptat să pregătească echipa, susţinea el, la insistenţele fotbaliştilor şi a Consiliului de Administraţie. După Revoluţie, Iorgulescu a fost, oficial, primul şi singurul preşedinte-antrenor la nivelul primului eşalon fotbalistic.

Ca preşedinte de club, Iorgulescu a fost un aprig contestatar al arbitrilor, neezitând să-i critice, să-i recuze sau chiar să-i fugărească pe cavalerii fluierului. În 1999, în timpul partidei FC Naţional - Rapid, scor 1-3 (0-0), Gino Iorgulescu, şi antrenor în acel moment, a pătruns pe teren şi l-a alergat pe arbitrul Constantin Zotta, nemulţumit că acesta a validat un gol în favoarea oaspeţilor.

Cu el la conducere, FC Naţional a fost de trei ori aproape de titlu, terminând pe poziţia secundă a clasamentului, în ediţiile 1995/1996, 1996/1997 şi 2001/2002.

Într-un interviu din 1997, Iorgulescu prezenta astfel calităţile unui conducător de club: "Cred că trebuie să fie înţelegător şi de multe ori să accepte şi umilinţa, cum acceptăm noi când stăm pe la uşi pe la unii sponsori să cerem nişte bani pentru activitatea asta fotbalistică. În afară de ambiţie, tenacitate, să facă o legătură bună între antrenor şi echipă, să poată să înţeleagă pe toată lumea. Puteam să stau să fac o afacere, cum de altfel şi începusem şi mergea bine, dar având fotbalul în sânge, am renunţat. Fotbalul ăsta este o boală, nu am putut să stau decât doi ani deoparte."

După ce a plecat de la FC Naţional, el a mai avut o scurtă experienţă oficială în fotbal. În ianuarie 2006, Comitetul Executiv al Ligii Profesioniste de Fotbal (LPF) l-a numit în funcţia de manager general al echipei de fotbal a LPF.

În cei 11 ani în care a fost preşedintele FC Naţional, Iorgulescu a fost şi opozant al lui Dumitru Dragomir, dar şi partener de afaceri cu acesta. În 2000, Gino Iorgulescu a candidat prima dată la şefia LPF, dar a pierdut în faţa lui Dragomir. Trei ani mai târziu, opt cluburi, printre care şi FC Naţional, au încercat schimbarea lui Dumitru Dragomir de la conducerea ligii, "puci" eşuat în cele din urmă, după ce şeful LPF a primit susţinere politică.

Actualul sediu al Ligii Profesioniste de Fotbal a fost construit de Dumitru Dragomir pe un teren pe care l-a achiziţionat de la Gino Iorgulescu. Iacov a făcut o plângere penală, în care a susţinut că LPF a cumpărat terenul la un preţ supraevaluat, după mai multe tranzacţii dubioase. Iorgulescu şi Dragomir au fost trimişi în judecată de DNA în 2008, pentru fapte de corupţie, dar justiţia i-a achitat definitiv pe toţi cei implicaţi în acest caz, în 2012.

Gino Iorgulescu s-a aflat şi în atenţia DIICOT, după ce ANAF a făcut o plângere penală în 2006. Iorgulescu şi Iacov au fost acuzaţi de evaziune fiscală în cazul transferurilor jucătorilor Gabriel Caramarin, Gigel Coman, Gabriel Cânu, Adrian Olah şi Jon McKain de la FC Naţional la Poli Timişoara.

Iorgulescu a fost ales în funcţia de preşedinte al Ligii Profesioniste de Fotbal (LPF), el învingându-l la alegerile de joi pe Dumitru Dragomir, care se afla la conducerea forului din 1996. Iorgulescu a primit 11 voturi, iar Dragomir 7.