Cadel Evans, un erou foarte discret

Cadel Evans nu renuţă niciodată. Şi motorul său este sufletul.

Sâmbătă, ochii săi albaştri erau plini de lacrimi: i-a dedicat victoria fostului său antrenor, Aldo Sassi, decedat din cauza unei tumori pe creier în decembrie 2010.

"El a crezut mereu în mine, mai mult decât am crezut şi eu. Sunt trist că nu este lângă mine. Anul trecut mi-a spus: «Sper că vei câştiga Turul Franţei, poţi face acest lucru. Este cea mai prestigioasă cursă. Dacă vei câştiga acolo, vei fi cel mai complet ciclist al generaţiei tale»", a spus Evans.

Cadel nu vorbeşte niciodată de îndoielile sale. "Voinţa mea nu s-a schimbat niciodată, este aceeaşi de la 18 ani", asigură el.

El a descoperit bicicleta foarte devreme, în primii săi ani, într-o comunitate aborigenă din nordul ţării, apoi într-o zonă rurală din New South Wales. Însă pasiunea sa s-a oprit la opt ani, după ce a fost lovit de copita unui cal în cap şi a stat în comă o săptămână. O grea operaţie pe creier i-a lăsat o mare cicatrice pe craniu.

Pentru a reuşi în ciclism, Cadel s-a exilat în Elveţia începând din 1998, în Romandia, apoi la Tessin.

Cele mai bune rezultate ale sale au fost mult timp poziţiile secunde: în Dauphine 2007 şi 2008, Fleche Wallonne 2007 şi mai ales în Turul Franţei 2007 şi 2008. Mulţi au văzut în asta recunoaşterea talentului său dar mai ales limitele sale.

Australianul a învins toate prejudecăţile în 2009, când a câştigat titlul mondial la Mendrisio, la câţiva kilometri de casa sa. El spune că acea lună septembrie a anului 2009 nu a fost un declic.

Palmaresul său însă s-a schimbat din acel moment cu victorii în Fleche Wallonne în 2010, în Tirreno-Adriatico şi Turul Romandiei în 2011.

După treceri pe la T-Mobile şi la belgienii de la Silence (ex-Davitamon şi Predictor), sosirea sa la formaţia americano-elveţiană BMC, construită în jurul lui şi a personalităţii lui, a fost capitală.

Evans nu este un campion sigur de el şi axat doar pe persoana lui. El susţine cauza Tibetului pentru a "nu se repeta ceea ce s-a întâmplat culturii aborigene".

"Este mereu simpatic şi atent cu echipierii săi", spune despre Cadel, Jacques Michaud, membru al stafului. "Nu lasă nimic la voia întâmplării, este foarte meticulos", explică Amael Moinard, coechipierul australianului.

Evans şi-a pregătit sezonul pentru Turul Franţei: a limitat zilele de cursă, preferând să se pregătească în curse pe etape, în special la Dauphine, unde contratimpul este identic cu cel din Marea Buclă.

Cel mai în vârstă câştigător la Turul Franţei (din anii '20), Evans i-a depăşit pe luxemburghezii Andy şi Frank Schleck, doi fraţi prezenţi pentru prima oară pe podiumul final. Andy este pentru a treia oară consecutiv pe locul doi la Turului Franţei.

Cadel Evans este născut la 14 februarie 1977, la Katherine (Australia), are 1.74 metri, 68 de kilograme. El este căsătorit cu o profesoară de muzică, Chiara Passerini, italiancă, pe care a întâlnit-o în 2002(.

(Material realizat de Luminita Turcu, luminita.turcu@mediafax.ro)