COMENTARIU: Dansul pinguinului

Am văzut românii în tribunele Arenei Naţionale marţi seara. Ca şi pe stradă, pe chipul şi vestimentaţia multora se citeau greutăţile de zi cu zi. Şi cu toate acestea şi-au rupt de la gură o sută, două, cinci sute (!!!) de lei pentru a merge la meci, la Steaua cu Chelsea. 40 de mii. Păi să strângi 40 de mii de oameni la un eveniment în România e o realizare, în condiţiile în care cianura pe cale să ne otrăvească nu adună nici jumătate. Ca să nu mai amintesc de cei câţiva care au ales să iasă în stradă când mor copii mâncaţi de câini.

Dar care e motivul pentru care românul, ăla econom care rupe hipermarketul în două pentru a "economisi" doi lei faţă de dincolo, "unde e mai scump", aruncă o sumă considerabilă pentru bugetul lui pentru a tăcea în frig două ore? Iubirea pentru Steaua? În niciun caz, pentru Steaua ar putea plăti de zeci de ori mai puţin, la meciurile cu ACS Poli Recaş (Poli Timişoara e doar una şi o susţine galeria) sau Bârsana. Şi în plus, dacă iubirea ar fi mare, ar încuraja echipa şi la 4-0 pentru Chelsea. Refuz să cred că toţi steliştii aveau înaintea meciului optimismul delirant al patronului, când arăta scorul de 2-0 pentru Steaua din duba poliţiei.

Am stat lângă un suporter cu fular legat la cap peste care aşezase o şapcă. Avea nemulţumiri. Era supărat pe tot ce mişca - sau de fapt nu mişca - în teren. De la Tănase, la Tătăruşanu. La un moment dat, ţinta lui a devenit Mourinho: "Bă, arogantule, intră, mă, la loc în dreptunghiul tău!!!". Atunci am avut o revelaţie, omul dăduse un purcoi de bani pentru a-l putea admonesta pe marele Mourinho. Pentru ca a doua zi, la fabrică (mai sunt fabrici în România?), să le arate colegilor pozele făcute cu telefonul deştept şi să le povestească el cum l-a porcăit pe arogant. Nu l-am auzit măcar o dată să strige "Hai Steaua!".

Unde e galeria Stelei din perioada lui Jean Pavel? Unde au dispărut suporterii Stelei? Marţi seara, în tribunele Arenei Naţionale au fost doar vreo 5-6000 de suporteri ai Stelei. Nucleul care rezistă încă, şi strigă, şi iubeşte Steaua, şi care nu a uitat marile glorii, şi istoria şi performanţele. Tot ceea ce reprezintă de fapt Steaua atunci când Mihai Stoica nu-şi urlă iubirea faţă de culorile "roş-albastre" la televizor.

Restul de 30 şi ceva de mii de oameni au venit pentru păgubosul dans al pinguinului. Cum de am renunţat noi ca naţie atât de uşor la Hora Unirii cu al ei îndemn "Unde-s doi puterea creşte Şi duşmanul nu sporeşte"?