COMENTARIU: De ce merge lumea pe Arena Naţională?

Steaua - Twente a strâns aproape 50.000 de suflete. 50.000 nu vin nici la un miting în Piaţa Victoriei când se taie salariile cu 25 la sută. Şi dacă vin, dansează "Pinguinul". Avea Gigi Becali de ce se făli - Steaua rămâne brandul numărul unu în sport. Lumea merge să vadă Steaua chiar şi când echipa e praf, şi în vremurile astea nimeni nu pare să mai creadă în praf de stele.

Numai că a venit apoi şi meciul naţionalei cu Uruguay, care a strâns şi el pe jumătate. Pentru un amical disputat într-o noapte de iarnă moscovită e excelent. Deci lumea nu s-a săturat de admirat Arena Naţională. La şase luni de la tăierea panglicii încă mai vezi "feisbucişti" sau "feisbucari" (deşi nu ar fi exclus să se inventeze şi termenul americănesc feisbucări) pozându-se cu buzele languros ţuguiate cu spatele la terenul de joc.

Bine, să acceptăm că Steaua e iubită, că e echipa "nambăr oan", că naţionala încă mai suscită un oarecare interes, dar Dinamo? Cum a reuşit echipa lui Ciobotariu să strângă mai bine de 20.000 de oameni la un meci cu Gaz Metan Mediaş pe aceeaşi Arenă Naţională? Atâţia dinamovişti nu au venit la jumătate din partidele din turul campionatului.

Şi Dinamo a jucat acasă şi cu Steaua şi cu Rapid. De ce au revenit dinamoviştii la stadion, când echipa lui Ciobotariu era fix aceeaşi de acum două luni? Nici Maradona, nici Platini nu a fost transferat la Dinamo în iarna asta. Nici măcar brazilianul Platini (apropo, dacă era cumva român de etnie romă ar fi fost vedetă la toate şourile cancanistice precum sărmanul Bănel Nicoliţă) nu se găsea printre titulari. Ba mai mult, adversarul Gaz Metan Mediaş se găseşte mai aproape de Liga a II-a.

De ce vin oamenii ăştia la stadion? Care să fie plăcerea de a sta până în creierii nopţii la stadion şi de ce până acum aceasta nu exista? Răspunsul parcă îl ştii şi cu toate astea nu-l poţi pronunţa. Nu ştii sigur dacă vin pentru fotbal.

Dacă era aşa, ar fi venit şi la meciurile de anul trecut în număr la fel de mare. Dacă dai celălalt răspuns - pentru stadion - îi jigneşti. Dinamoviştii nu sunt de mall. Îi ştiu, sunt pătimaşi, se zbat, suferă, deşi echipa lor le-a adus în ultima vreme mai multe neplăceri, în afara satisfacţiilor trecătoare din meciurile cu rivalii din Ghencea.

I-am văzut sâmbătă pe dinamovişti bucurându-se de fotbal. E ciudat să vezi în România că spectatorii aplaudă o alunecare până în tuşă ca fotbalistul să prindă o minge pierdută. Ai un sentiment de Premier League. E adevărat însă că la fel de surprinzător e să-l vezi şi pe Scarlatache sau vreun alt dinamovist că face un efort dus spre extrem pentru a culege aplauzele alea. Fotbaliştii dinamovişti atinseseră pe stadionul din Ştefan cel Mare o oarecare suficienţă. Nu mai exista motivaţia unui efort în plus.

Prin repriza a doua a meciului Dinamo - Gaz Metan Mediaş, "aripa dură" a suporterilor bucureşteni a strigat "Vrem stadion". Hopa... Deci asta e? Asta îi lipseşte suporterului român? Stadion? De vreme ce echipa e aceeaşi, cu un plus de efort din partea celor din teren, tinzi să crezi că da. Generaţia "gadget" s-a săturat să duhnească a WC-ul gării în locul unde se duce să-şi vadă favoriţii.

Suporterul dinamovist s-a săturat de "Groapă". Suporterul român s-a civilizat, vede la televizor toate meciurile din Europa şi a învăţat să aplaude o alunecare. Suporterul român a vizitat Bernabeu sau Giuseppe Meazza când a fost în vacanţă cu low-cost şi vrea condiţii europene şi când se duce să vadă Dinamo. Şi are tot dreptul, doar statul s-a tot lăudat că-l bagă în Europa.

Să-i ofere condiţii. Dar, deocamdată, în 22 de ani, i-a dat doar câţiva kilometri de autostradă, un pod şi un stadion. Şi atunci când strigă "vrem paradisul promis când am ieşit din comunism", primeşte bastoane pe cârcă în baza Legii 4.

Suporterul dinamovist devenise ultras. Nu era meci la care să nu iasă ceva, un banner, o făclie, o petardă, un nas spart măcar, o înjurătură de de morţi, de familie. Bă, dar acum, nimic? V-aţi strâns mai bine de 20.000 de dinamovişti şi nimic? Doar "Mitică la puşcărie"? Serios? Doar atât puteţi? Păi unde sunt torţele care să-i urmărească pe jucători pe teren ca pe Torje în meciul cu Steaua? Acum nu vă deranjează nici faptul că nu se fumează pe stadion? O transformare ca asta nu e cu putinţă peste noapte. De fapt suporterul român a fost întotdeauna civilizat.

E ca un musafir, dacă îl primeşti în sufragerie va gusta tacticos din dulceaţa de pe farfurioară şi va bea paharul cu apă rece, sau va sorbi ceaiul de la ora cinci şi va discuta despre starea vremii, fie ea şi cu cod portocaliu. Nimeni nu se va duce la Buckingam şi va sta cu degetul în nas sau va sparge seminţe. Dacă îl primeşti însă la WC, să nu te miri că va mirosi urât. Şi e nedrept să-l civilizezi cu bulanul din dotare. Japonezii au un proverb care spune că "un om este acea cameră în care intră".

(Material realizat de Adrian Ţone, adrian.tone@mediafax.ro)