Editorial CTP: Dansul Mangustei

“Mă bucur pentru fiecare punct”, spunea Simona Halep azi-noapte, după ce o spulberase în finala de la New Haven pe uriaṣa, la propriu ṣi la figurat, Petra Kvitova, nr. 10 mondial, campioană la Wimbledon. Propoziṭia aceasta cred ca e cheia de boltă a tenisului ameṭitor pe care îl joacă Mangusta.

Şi cu ṣerpoaica Kvitova ne-a dăruit frumuseṭi letale de tot felul: forehand în cros aproape paralel cu fileul, loblift din alergare peste o jucătoare de 1, 82 m, lunguri de linie perfecte, ṣi pe rever, ṣi pe dreapta. Iar serviciul este cel mai eficient pe care l-am văzut vreodata la categoria 1,68 m cu 61 kg, cât are mica Simonă. Gabaritul redus e compensat cu folosirea unei tehnici vechi, oarecum demodate, aruncarea ambelor mâini în sus la lansarea mingii (cum servea Patrick Rafter pe vremuri sau,acum, Stan Wawrinka). Atacând mingea în extensie maximă, fiecare centimetru-gram din corpul Mangustei contribuie la lovitură.

Dar toate acestea n-ar duce la seria uluitoare de victorii de anul acesta, pe toate suprafeṭele, zgura la Nurnberg ṣi Budapesta, iarba la ‘s Hertogenbosch, hard la New Haven, care o propulsează în Top 20, unde nu au mai fost decât Irina Spârlea ṣi Ruxandra Dragomir. Piatra din capul unghiului, pe care, asemenea zidarilor din Biblie, mulṭi jucători n-o bagă in seamă, este dansul Mangustei.

Citeşte continuarea materialului pe www.gandul.info.