George Copos: "Am citat consistent din alte cărţi, dar am menţionat sursa"

Fostul finanţator de la Rapid, condamnat la 4 ani de închisoare şi eliberat după un an şi două luni, timp în care a scris cinci lucrări, a fost acuzat de jurnalistul Cătălin Parfene că i-a copiat teza de master de la Facultatea de Istorie, lucrare susţinută în faţa profesorului Stelian Brezeanu. Ieşit la pensie, Brezeanu este acelaşi profesor care a avizat cărţile de istorie scrise în detenţie de afaceristul George Copos. El a recunoscut, într-un interviu acordat ProSport în 2015, că are o rudă prietenă de familie cu soţia lui George Copos, Cristiana.

Puteţi citi mai jos integral comunicatul de presă trimis de George Copos.

Citeşte şi: Comisia de Etică a UB, despre una din cărţile scrise de Copos: "Există indicii clare că George Copos nu poate fi creditat ca autor. E vorba despre un tip de plagiat, realizat prin copiere deghizată şi repovestire"

"Stimaţi reprezentanţi ai presei,

Prin această declaraţie de presă nu doresc nicidecum să revin în viaţa publică. În perioada de "reeducare" pe care am petrecut-o departe de presă, dar şi de cei dragi şi de cunoscuţi, perioadă grea dar generatoare de revelaţii greu de atins altfel, am decis ca, pe perioada restului vieţii mele profesionale, să nu mă mai prezint în faţa dumneavoastră şi a audienţei potenţiale în nume personal, ci doar implicit, ca o posibilă urmare a unor acţiuni pozitive ale companiilor ce se află în proprietatea mea. Mă voi ţine de cuvânt referitor la această decizie. Dar, pentru că exact unul dintre rezultatele perioade de "reeducare" la care făceam referire mai sus, respectiv o carte scrisă în 2014, a devenit ţinta unui şir de acuzaţii inexacte şi nedrepte, îndreptate, de fapt, împotriva muncii mele intelectuale executate chiar în perioada de "reeducare", îmi permit să fac câteva precizări necesare.

Deşi nu sunt istoric, sunt un om căruia îi place istoria. Mai mult chiar, sunt pasionat de acest domeniu! În particular, m-a interesat mult Napoleon, epoca lui, modul în care a făcut politică, inclusiv prin folosirea relaţiilor de familie pentru atingerea scopurilor sale. Am fost surprins de felul în care Împăratul a încercat să creeze o reţea de monarhii europene înrudite, folosind în acest scop alianţele matrimoniale, respectiv căsătorii ale fraţilor şi surorilor lui cu descendenţi ai unor capete încoronate din ţările importante în politica europeană a vremii. Este cunoscut, spre exemplu, faptul că el însuşi a divorţat de Iozefina şi s-a recăsătorit, încheind astfel o alianţă matrimonială cu Imperiul Hapsburgic. Spun aceste lucruri tocmai pentru că ele mi-au generat parte din ideile cărţii pe care am scris-o şi care tocmai a fost acuzată de un fel de "repovestire", inexistentă de altfel.

În plus, vă precizez, atât dumneavoastră cât şi celor ce mă acuză, că am citit cartea "Trecute vieţi de doamne şi domniţe", de Nicolae Ganea, în care sunt prezentate biografii ale unor persoanje istorice din Ţările Române, reliefând iarăşi modul în care, uneori, căsătoriile acestora erau făcute în scopuri politice. Subiectul era surprinzător de asemenător cu alianţele matrimoniale politice ale familiei Bonaparte. Legat de acelaşi subiect, am citit două studii fundamentale: cel al lui Ştefan Andreescu, intitulat "Alianţe matrimoniale ale principilor munteni în secolele XIV-XVI", şi cel al lui Ştefan Gorovei, intitulat "Alianţe matrimoniale din Moldova sec.XIV-XVI", apărute într-un volum "Românii în istoria universală". Studiile realizează un fel de analiză comparativă a evenimentelor petrecute în acea perioadă în cele două Principate.

Citeşte şi: Voiculescu, Niculae, Copos şi Becali, printre condamnaţii care s-au dedicat scrisului în detenţie. Lista completă a lucrărilor ştiinţifice scrise în penitenciar

În ceea ce mă priveşte, nu am făcut decât să combin aceste două titluri, menţionând totodată şi perioada analizată - secolele XIV-XVI - şi a rezultat denumirea lucrării mele, atât de comentate astăzi. Am adăugat unele informaţii suplimentare din lucrările lui Constantin C. Giurescu - "Istoria românilor", Constantin Rezachevici - "Cronologia Ţărilor Române" şi Nicolae Ganea - "Trecute vieţi de doamne şi domniţe". Acestea, ŞI NU ALTELE, au fost sursele de informare pe care le-am folosit în cartea mea. Am citat consistent din ele, dar toate informaţiile preluate din studiile şi cărţile de mai sus sunt menţionate în Notele de subsol.

Personal, nu am auzit de vreun alt autor care să fi abordat subiectul în cauză. Nu am auzit de vreo altă LUCRAREA PUBLICATĂ pe această temă, care să poată servi ca sursă de informare. Dacă ar fi existat, în mod cert, aş fi făcut referire la ea, deoarece nu am nicio iluzie că, prin încercarea mea scriitoricească, aş revoluţiona istoriografia română. Mai mult, o sursă suplimentară, dacă aceasta ar fi existat, ar fi dat şi mai multă consistenţă lucrării mele. Dar, cum o astfel de lucrare NU ESTE PUBLICATĂ şi NU EXISTĂ NICIUN EXEMPLAR LA DISPOZIŢIA PUBLICULUI, nu înţeleg cum ar putea fi ea plagiată.

Faptul că două lucrări au titluri asemănătoare nu înseamnă că sunt copiate, mai mult sau mai puţin "discret", sau "repovestite" una după alta. Şi, un ultim element: "Cărţile se scriu din cărţi citite, cu câteva idei diferite la origine"; doar geniile au altă posibilitate, iar eu, în mod sigur şi clar, nu mă încadrez în această categorie.

Vă mulţumesc şi vă asigur de respectul meu pentru munca pe care o prestaţi!

George Copos"