INTERVIU cu George Scripcaru: "Vom scoate încă un sportiv de talia Cristinei Neagu!". Primarul Braşovului are în plan construirea unei săli polivalente

Cu investiţii masive în sportul juvenil şi baze moderne - bazin, patinoar - primarul George Scripcaru şi echipa sa au reuşit să-i facă pe părinţi să le schimbe drumul copiilor dinspre masa cu tabletă spre pastila de sănătate: înot şi atletism, principale discipline care stau la baza dezvoltării unui organism sănătos - fotbal, scrimă şi multe altele.

Înaintea unei şedinţe de consiliu, la început de iunie, Scripcaru, omul care vine şi pe bicicletă la birou, a vorbit pentru ProSport despre bunele şi relele din sport, Ordonanţa de Guvern, dar şi despre colosul cu picioare din lut - echipa de fotbal FC Braşov, moartea unei echipe şi istoria fetei care a prins aripi pe semicercul din Braşov, Cristina Neagu.

De ce nu are Braşovul un stadion modern, când se va mai organiza o competiţie precum FOTE şi de ce nu se mai direcţionează bani către fotbal... în interviul ProSport, semnat Andru Nenciu şi Marius Huţu.

Cum vă întreţineţi, dumneavoastră, pasiunea pentru sport? Alergaţi, mergeţi pe bicicletă, înotaţi, cam cât timp acordaţi?

Într-o perioadă, mi-am propus de foarte multe ori să fac zilnic sport, însă nu mi-a ieşit deloc pentru că activitatea pe care o derulez e atât de intensă încât nu am reuşit acest lucru. Dar şi ceea ce fac poate fi numit un sport pentru că este destul de intens ca şi activitate. Mai folosim bicicleta, dar nu într-un sistem competiţional. Pur şi simplu ne urcăm pe bicicletă şi o luăm pe drumuri, pe străzi, pe dealuri, mai ales în zona asta de munte. Este şi asta o activitate care îmi foloseşte foarte mult.

Ce bicicletă aveţi?

Am trei biciclete! Cu cauciucuri diferite, cu foi diferite, e în funcţie de zona pe care o foloseşti. Cu o bicicletă normală nu poţi să urci, spre exemplu, pe drumul vechi în Poiana Braşov, trebuie să foloseşti o bicicletă cu cauciucuri cu specificul de zonă de munte.

Vi s-a întâmplat să veniţi cu bicicleta şi la primărie?

Am fost, da...

Şi cum vă priveşte lumea pe stradă?

În Braşov cred că poţi să umbli mai bine cu bicicleta decât în alte părţi. Mai ales în zona de centru a oraşului lucrul acesta se poate face. Sunt foarte mulţi iubitori care practică această mişcare şi care se duc în zona din Schei, spre Pietrele lui Solomon. În zona asta mă mişc şi eu. Când te întâlneşti cu biciclişti este un salut de solidaritate, de apreciere, când treci pe lângă un cetăţean sau o maşină... nu m-a înjurat nimeni, chiar au fost foarte miraţi sau au apreciat.

Aveţi şi culoar special pentru bicicletă?

În Braşov am încercat acest lucru, gândim nişte proiecte pentru mountain bike sau piste de bicicletă. Lucrăm la un traseu de câţiva kilometri ca să ajungem chiar într-o zonă competiţională. E o posibilitate pe care putem să o fructificăm şi pentru cei care iubesc acest sport până la urmă şi chiar ne gândim să ne încadrăm într-o etapă naţională sau internaţională.

Ce alte sporturi vă mai plac, chiar dacă nu le practicaţi?

Mi-a plăcut foarte mult fotbalul, însă în ultima perioadă şi de câţiva ani îmi place handbalul. Şi la handbal este, de exemplu, o diferenţă, mai mult apreciez handbalul feminin. Este o altă abordare, altă determinare, la băieţi este mai mult o chestie de forţă. La handbal feminin este şi un pic de eleganţă.

Dar şi agresivitate...
Şi agresivitate, dar feminină.

Istoria unei echipe de handbal: "La un moment dat, echipa nu mai avea nici tricouri, jucau fetele fără număr pe tricou. Mariana Tîrcă a luat legătura cu câteva foste colege sau jucătoare care erau prin Spania, altele prin Italia, lucrau acolo într-un anumit domeniu. Le-au chemat, au venit aici, ţin minte că ne-am întâlnit în benzinărie cu una dintre jucătoare"

Apropo de handbal, în 2010, aţi intervenit în forţă ca să nu dispară echipa feminină din Braşov (n.r. - fosta Rulmentul, actuala Corona), la 4 ani distanţă după ce s-a câştigat titlul.
Atunci era pe cale de dispariţie echipa respectivă. Cu Mariana Tîrcă am făcut o treabă foarte bună, în sensul că am reuşit să rezolvăm o problemă, să facem să nu dispară echipa, să nu se desfiinţeze. Trebuia să mai parcurgem câteva etape, să terminăm ediţia de campionat. Ne-am propus acest lucru, acest a fost obiectivul. La un moment dat, echipa nu mai avea nici tricouri, jucau fetele fără număr pe tricou pentru că efectiv nu aveau. Nu eu, Mariana Tîrcă a luat legătura cu câteva foste colege sau jucătoare care erau prin Spania, altele prin Italia, lucrau acolo într-un anumit domeniu. Le-au chemat, au venit aici, ţin minte că ne-am întâlnit în benzinărie cu una dintre jucătoare, s-a discutat: ”Hai, este problema asta”. Şi mă bucur că am reuşit să facem să avem 7 jucătoare pentru că la un moment dat era pericolul să nu mai fie nici echipa completă. Obiectivul a fost să ducem acea echipă la sfârşitul ediţiei de campionat, apoi să începem o reconstrucţie, o etapă nouă. A fost o perioadă destul de grea, dar frumoasă până la urmă. Astăzi se demonstrează că am făcut o treabă foarte bună atunci şi practic avem o echipă bună la Braşov în raport cu alte echipe din România. Nu avem nicio jucătoare străină, avem grupe de fetiţie mici, de junioare care sunt în toate competiţiile naţionale.

Aţi şi luat titlul anul trecut la junioare 2...

Exact, iar anul acesta sunt vicecampioane, le şi premiem. Tot azi (n.r la ora realizării interviului) îi premiem şi pe hocheişti, au făcut o treabă foarte bună în Campionatul Naţional, chiar şi în Liga MOL. Astăzi este o componentă comercială foarte profundă în ceea ce înseamnă sport. Aici trebuie făcut ceva, să organizăm sau să facem sportul pentru copii, pentru juniori, să creăm o bază de selecţie, o resursă urmană care să fie avută în vedere şi să facă performanţă într-o anumită etapă. Se greşeşte foarte mult, mai ales în ceea ce înseamnă Legea Educaţiei, trebuie să există prevederi foarte clare şi să se facă foarte mult din acest punct de vedere. Eu nu sunt adeptul că ceea ce a fost înainte a fost rău. Mult comentata Daciada, avea un avantaj, o componentă foarte bună. Noi ca autorităţi poate trebuie să facem ceva mai mult sau poate ce nu fac alţii şi să creăm competiţii interşcolare, interjudeţene, să aducem copii la sport.

Prima amintire cu Cristina Neagu: "Printre primele lucruri a fost că trebuie să găsim un loc la şcoală, o cameră la un cămin. Ştiu că avea probleme de cablu, la internet, pentru televiziune, pentru că nu avea"

Vorbeaţi mai devreme de Corona Braşov, vreau să vă întreb, ce sentiment vă încearcă atunci când vedeţi că cea mai bună jucătoare de handbal a lumii a făcut trecerea de la juniorat spre marea performanţă aici la Braşov, introdusă de Mariana Tîrcă în prima echipă? Şi care este cea mai puternică amintire de la un meci cu Cristina Neagu?
Printre primele lucruri a fost că trebuie să găsim un loc la şcoală, o cameră la un cămin. Ştiu că avea probleme de cablu, la internet, pentru televiziune, pentru că nu avea. Poate e un lucru nesemnificativ, dar îşi aduci aminte foarte uşor de lucrurile acestea. Vezi cât de mult au contat nişte lucruri minimale, foarte simple pentru că ea era elevă atunci şi a trebuit inclusă la cursurile şcolare aici la Braşov. Sigur, cu tot ce a urmat, cu toată evoluţia, lucrul acesta s-a văzut, pas cu pas, etapă cu etapă. Oricum, atunci, Mraiana Tîrcă din primele momente a spus: ”Fata asta e foarte bună şi va avea un parcurs... O să vedeţi”. Eu atunci nu m-am gândit, am zis că aşa fac antrenorii, aşa spun când apreciază mai mult unii jucători. Dar s-a demonstrat că Mariana Tîrcă a avut ochi şi ştie ce trebuie să facă în sensul asta. Dar sunt jucătoare şi azi la Braşov care vă asigur eu că vor face lucruri frumoase, sunt acum la nivel de junioare.

Continuarea interviului o găsiţi pe www.prosport.ro

Citeşte şi: Simona Halep a fost desemnată jucătoarea lunii mai în circuitul WTA

Citeşte şi: Handbal masculin: România - Belarus 22-33, în preliminariile Campionatului European din 2018

Citeşte şi: Dumitru Dragomir, după decizia de achitare în dosarul dezafilierii Universităţii Craiova: Nu poţi să te duci la puşcărie nevinovat. Mi-au făcut trei procese, numai înscenari