INTERVIU: Zoltan Kelemen, participare pentru România la JO, susţinere din Elveţia

Zoltan Kelemen, născut la 31 iulie 1986, a început să patineze la vârsta de 4 ani, în oraşul său natal, la Sport Club Miercurea Ciuc. El a suferit un accident în copilărie, la vârsta de 6 ani, pierzându-şi ochiul drept. Cu toate acestea, Zoli a continuat să practice patinajul artistic, demonstrând o voinţă de fier.

La ultima ediţie a Campionatelor Europene, încheiată recent la Budapesta, Zoltan Kelemen a obţinut 171.26 puncte. Românul s-a clasat pe locul 21 la total, după ce în programul liber a ocupat poziţia 22, cu 102.94 puncte. În programul scurt, Kelemen a obţinut 68.32 puncte.

Elevul antrenorului Gheorghe Chiper a fost primul român care a obţinut calificarea la Jocurile Olimpice de la Soci. În urmă cu patru ani, la prima ediţia a JO la care a participat, la Vancouver, Kelemen a ocupat locul 29 la programul scurt şi a ratat participarea la programul liber.

Multiplul campion naţional, care a găsit în Elveţia de doi ani modalitatea de a-şi plăti singur participările la competiţiile internaţionale, din partea României, a declarat într-un interviu acordat agenţiei MEDIAFAX, că intenţionează să se retragă după Jocurile Olimpice de la Soci, considerându-se învins de condiţiile financiare dificile.

Redăm integral interviul acordat agenţiei MEDIAFAX de patinatorul Zoltan Kelemen:

Reporter: - Eşti singurul patinator care reprezintă România la Soci, cum te simţi în această postură?

Zoltan Kelemen: - Este o onoare să particip la acest concurs, dar am şi muncit foarte mult pentru a ajunge acolo. Din păcate sunt singurul, mi-aş dori să fie şi alţii. Dar nivelul este foarte ridicat, atât la patinaj, cât şi la alte sporturi. Având în vedere condiţiile pe care le avem în România e foarte greu să ţii pasul cu performanţa din ziua de azi. Toţi sportivii români încearcă, atât cât îi lasă buzunarul, să meragă în altă parte pentru a se pregăti în condiţii optime. Să poată ţine pasul cu performanţa şi cu cerinţele de azi. Şi va fi din ce în ce mai greu. E nevoie de condiţii, le-am putea avea şi în România, dar din păcate e puţin interes.

Rep.: - Ai muncit mult pentru această calificare?

Z.K.: - Bineînţeles, de asta am şi plecat din ţară şi am ales să vin în Elveţia. Am plecat acum doi ani cu gândul că asta ar fi ultima şansă pentru mine. În România ar fi fost foarte greu să reuşesc să mă calific. E o perforanţă, unii aşa o văd, chiar dacă eu am încercat să o iau ca pe ceva normal. Eu mi-am dorit foarte mult să ajung să pot arăta ce ştiu în programul liber. Acum şi aşteptările mele sunt altele, pentru că sunt şi mai bine pregătit.

Rep.: - Ce ţi-ai propus pentru această ediţie de la Soci?

Z.K.: - Pentru mine rămâne acelaşi obiectiv, calificare în finală şi să patinez cât mai bine, cât mai curat. Acum sunt la un potenţial de aproximativ 95 la sută. Şi la Europenele de la Budapesta, am fost puţin nervos şi s-a dus. Am tras cât am putut, dar ce era important... Eu iau în calcul şi programul liber, eu mă gândesc să obţin undeva la 200 de puncte. Ăsta era obiectivul şi la Europene, unde am fost aproape de 200.

Rep.: - Ce s-a întâmplat mai exact la Budapesta? După programul scurt erai pe locul 14 apoi ai scăzut, a fost vorba de o accidentare?

Z.K.: - Da, am avut nişte probleme musculare. S-a pus şi problema să nu mă duc la aceste Europene, dar m-am hotărât în ultimul moment pentru că am zis că e posibil să fie ultimul. Să-mi încerc şansa. De aceea m-am dus.

Rep: - Vorbeşti despre ultima şansă la Jocurile Olimpice, despre ultimul Campionat European, ai de gând să te retragi?

Z.K.: - Da, pentru că tot ce fac eu aici costă bani şi nu am nicio susţinere. Federaţia Română de Patinaj nu mă ajută deloc. Situaţia este catastrofală. Încercăm să tragem cât putem, să mai facem câte ceva, dar în condiţiile astea nu mai pot. La Olimpiadă este ultima mea şansă. Nu ştiu ce să zic, ce va fi peste patru ani. Se întâmplă foarte multe în patru ani, e foarte greu să ţii pasul acum, 80 la sută dintre patinatori fac şi cvadruplele, e foarte greu.

Rep.: - De ce crezi că e o diferenţă atât de mare între România şi Ungaria la patinaj, ei au reuşit să organizeze un campionat european?

Z.K.: - Să ştiţi că partea cu organizarea Campionatului European nu are nicio legătură cu performanţele. Ca infrastructură e altceva. Dar şi în România cred că s-ar putea face ceva la Braşov, am înţeles că la Bucureşti s-a închis şi cel de la "Lia Manoliu". E greu, foarte greu. Nici nu vreau să mă gândesc ce făceam dacă aş fi rămas. Nu avea niciun rost să mă chinui. Şi cred că problema cea mai mare în federaţie este domnul preşedinte, care a stricat acolo ceva şi nu mai merge cum trebuie.

Rep.: - Din ceea ce ştii tu, mai vin sportivi din urmă?

Z.K.: - Da, mai sunt, sunt copii care vin din spate, dar pentru performanţă trebuie să le oferi o şansă, să investeşti, să arăţi că te interesează, că îţi pasă de acest sport. Dar eu cred că noua generaţie va apărea peste cel puţin 10 ani. Se va crea un haos pentru că omul gândeşte simplu, acum renunţăm la sport pentru că nu avem destui bani. Mai bine mâncăm ceva decât să facem sport, şi respect această gândire, e normală. Dar până la urmă cred că şi statul, oraşul, judeţul ar putea mişca ceva. Să vină în întâmpinarea oamenilor să facă sport. Cum e la Miercurea Ciuc la mine. La clubul meu Sport Club Miercurea Ciuc, care au fost mereu corecţi faţă de mine. Ei au fost foarte de treabă şi le mulţumesc.

Rep.: - Din ce trăieşti în Elveţia? Cum reuşeşti să ajungi la concursuri, cum te susţii?

Z.K.: - Eu am rezidenţă în Elveţia şi antrenez copii. Sunt angajat la clubul la care mă antrenez. Trebuie să mă întreţin, pentru că totul costă bani. Mai e şi prietena mea cu mine, lucrează şi ea, aşa ne chinuim. Dar e bine, nu mă plâng.

Rep.: Practic munceşti şi îţi plăteşti pasiunea de a face sport de performanţă...

Z.K.: - Eu fac sport de performanţă din pasiune de acum 15 ani, de când m-am apucat. Niciodată nu am putut spune că am făcut sport pentru bani. Nu există aşa ceva.

Rep.: - Înţeleg asta, dar să cheltuieşti din buzunarul propriu pentru a face asta nu e cam mult?

Z.K.: - A, da, asta aşa este. Dar trebuie să scoţi din buzunar pentru că aici sunt alte costuri. Bine, într-un fel merită, pentru că aici progresezi şi merită banii plătiţi pentru acest progres.

Rep.: - Cu toate aceste greutăţi, te mai leagă ceva de România?

Z.K.: - Da, bineînţeles, familia cel mai mult, apoi câţiva prieteni, foşti antrenori, coregrafi. Cei care mi-au fost apropiaţi. Iar la concurs nu mă gândesc la altceva decât la ceea ce am de făcut.

Rep.: - E difereţă mare între a fi patinator în România şi în Elveţia?

Z.K.: Bineînţeles, aici totul este privat, trebuie să plăteşti. Eu m-am antrenat mult în România, nu a trebuit să plătesc, dar au fost condiţiile pe care le ştie toată lumea. Când trebuie să scoţi banul din buzunar şi să munceşti pentru asta, altfel vezi lucrurile. Responsabilităţile sunt altele, ţi se schimbă şi gândirea, tot.

Rep.: - Dar tu ca patinator care reprezinţi România la concursurile internaţionale nu ai beneficiat de niciun ajutor din partea statului?

Z.K.: Păi până nu m-am calificat la Jocurile Olimpice, nu. Am ajuns în atenţia COSR după calificare, ei ce au mai mişcat ceva, au trimis ceva bani, dar în limita lor. Costurile pregătirii nu s-au acoperit. Dar tot e bine decât nimic. Din partea federaţiei nu am primit nimic.

Rep.: - Bine, şi la Campionatele Europene cine a suportat cheltuielile?

Z.K.: Eu mi-am plătit, cine? Cazarea au plătit-o organizatorii, pentru că m-am calificat şi aşa e regula, dar avionul l-am plătit eu. Şi au fost multe concursuri pe care le-am plătit din buzunarul meu şi nu am primit nimic înapoi.

Rep.: - Şi la Soci, cum te vei organiza, ai doi antrenori din ceea ce ştiu, medic...

Z.K.: - Nu, voi merge cu un singur antrenor, iar medic am vorbit aici, în Elveţia. Ei sunt foarte drăguţi şi săritori, să ajute cu tot ce pot atunci când ai nevoie de ceva. Au aflat că sunt singurul patinator român care se antrenează în Elveţia şi au zis că mă pot baza pe medicii de la echipa de schi a Elveţiei. Ceea ce este senzaţional. Mă voi putea baza pe doctorul lui Simon Ammann, campionul olimpic al Elveţiei. Dacă voi avea ceva probleme, mă pot baza pe el. E un lucru deosebit, mai ales că asfel de gesturi vin de la oameni care nici nu mă cunosc. Pentru ei e foarte important să participi la o olimpiadă, nu ca în România, să spună bravo lui, mai mult de atât nu putem să facem.

Rep.: - Şi cu toate astea concurezi pentru România...

Z.K.: - Da, concurez pentru România, sunt atâţia ani de când se întâmplă asta...

Patinatorul român va intra în concurs la Soci în data de 13 februarie. Jocurile Olimpice de iarnă vor debuta la 7 februarie şi se vor încheia la 23 februarie.