Iron Man e român. Alexandru Toma a doborât recordul naţional la half-Iron Man, dar nu îşi permite să meargă la Campionatele Mondiale

Provocările „IronMan” şi „Half-IronMan” au devenit din ce în ce mai populare la nivel mondial. Şi în România avem atleţi care se pregătesc din greu pentru aceste provocări. Alexandru Toma este unul dintre puţinii români destul de viteji ca să participe la astfel de întreceri.

Toma este atlet de „Half-IronMan”, dar şi antrenor de triatlon şi înot pentru copii. Cu alte cuvinte, el e mereu pregătit să înoate 2 kilometri, să meargă pe bicicletă 90 de kilometri şi apoi să şi alerge alţi 21 de kilometri. El a reuşit să doboare recordul naţional la această probă la ultima competiţie europeană de acest fel la care a participat, în Turcia. A terminat cursa în 4 ore şi 5 minute, s-a clasat pe locul 4 la categoria lui de vârstă şi s-a calificat la Campionatele Mondiale din SUA, dar din cauză că nu primeşte nici ajutor de la stat, nici sponsorizări suficiente, nu poate să meargă să participe.

Alexandru Toma: Nu am luat locul pentru Campionatul Mondial deoarece o deplasare în Statele Unite este foarte costisitoare şi numai cu ajutorul sponsorilor aş fi putut să plec din nou, plus că se desfăşoară în acelaşi loc unde a fost şi anul ăsta. Iar cum eu am fost deja pe acel traseu şi fiind şi costisitor, am decis să rezerv timpul unei alte curse, să încerc să mă calific la Campionatul Mondial din 2023, care va fi în Finlanda.

Reporter: Dacă statul te-ar fi susţinut pe tine sau sportul tău ai fi ales să mergi?

A.T.: Sigur că aş fi ales să merg, pentru că e multă muncă în spate şi mi-am câştigat locul ăsta

R: Ce greutăţi ai întâmpinat înainte de cursă?

A.T.: Au fost greutăţi şi înainte de concurs. La transportul cu avionul, aerobarul drept de la bicicletă era crăpat, aproape de 90% nu mai putea fi salvat. Am încercat să îl lipesc cu două linguriţe, cu un cuţit şi l-am legat cu bandă adezivă, însă degeaba. Am dat un telefon la Bucureşti şi am rugat un prieten să îmi trimită aerobarul lui. Următoarea problemă a fost că acel aerobar a fost mai scurt decât aerobarul meu şi a trebuit să nu îl introduc complet, şi apoi să modific ambele aerobare să fie la aceeaşi distanţă.

R: Cum s-a desfăşurat cursa propriu-zisă?

A.T.: În ziua cursei a fost anunţată ploaie, iar în a doua parte a zilei era posibil să iasă soarele. Lucrul ăsta s-a întâmplat mai repede. La proba de înot şi la prima jumătate din proba de bicicletă a plouat. La kilometrul 17, la o curbă de 90 de grade am încetinit, însă roata din spate mi-a alunecat şi m-am dus târâş pe asfalt 5-6 metri. Mi-a căzut lanţul, unul dintre bidoane şi am rămas cu picioarele prinse de pedalele bicicletei. A trebuit să mă redresez, am descoperit că îmi curge sânge de la cot, şoldul era puţin jupuit, simţeam un pic de usturime, însă am continuat, ploaia s-a oprit şi am putut să continui. Mulţumesc lui Dumnezeu că nu a avut nimic bicicleta, nu am avut eu nimic grav şi am putut să continui.

R: Ce înseamnă pentru tine recordul naţional pe care l-ai stabilit?

A.T.: Tatăl meu a decedat acum un an, iar cursa şi recordul i le dedic tatălui meu, care s-ar fi bucurat şi m-ar fi aşteptat la aeroport, cum m-au aşteptat o parte din elevii mei şi o parte din părinţii copiilor pe care îi antrenez. Sunt sigur că şi tata s-ar fi bucurat şi ar fi fost tare mândru. Vreau să le arăt elevilor mei că prin ambiţie, prin perseverenţă, prin dăruire şi prin muncă poţi ajunge la rezultatele pe care ţi le doreşti. Sper să fiu un exemplu pentru ei.

R: Cât de mult te susţin copiii pe care îi antrenezi?

A.T.: Practic, datorită lor m-am apucat de sportul ăsta. Părinţii copiilor pe care îi antrenez, m-au văzut că în timpul liber mai alerg, că mai înot de plăcere, au spus „Hai să-ţi facem un cadou de ziua ta” un voucher ca să îmi cumpăr o bicicletă, mi-au făcut cadou un neopren cu care să intru în apă să înot şi într-un fel m-au „obligat” să fac primul meu triatlon şi de acolo a început tot „microbul”.

R: Ce planuri ai pentru viitor?

A.T.: Îmi iau acum o lună de pauză, ca să îmi las corpul să se odihnească. Am avut un sezon foarte plin. Iar la sfârşitul lunei ăsteia văd ce obiective îmi setez pentru anul viitor. Obiectivul principal va fi să câştig Campionatul Naţional de „Half-IronMan” şi îmi doresc să reuşesc să cobor la un timp sub 4 ore.