Mihai Nistor, singurul pugilist român care a fost la Jocurile Olimpice de la Rio: Nu sunt talentat, dar muncesc non-stop

Carte de vizită:

Data şi locul naşterii: Podu Ilioaiei (Iaşi), 5 noiembrie 1990
Înălţime şi greutate: 1,83 m/100 kg
Categoria: Supergrea, +91 kg
Club: CSA Steaua Bucureşti
Antrenor: Valentin Vrânceanu
6 ori campion naţional în perioada 2010-2016
Vicecampion World Combat Games 2010
Dublu medaliat cu bronz la Europene (Ankara 2011 şi Samokov 2015)
Campion mondial al cluburilor în WSB cu echipa Astana Arlans (Kazahstan) în 2013
Campion mondial AIBA Pro Boxing în 2015 (victorie prin KO tehnic la Hamburg contra germanului Erik Pfeifer)
Singurul pugilist român la Jocurile Olimpice 2016
I-a învins în carieră pe Anthony Joshua (campion olimpic 2012) şi Clemente Russo (dublu campion mondial şi dublu vicecampion olimpic)

“Eu nu sunt talentat. Dar muncesc. Muncesc non-stop. Continuu. Şi din somn, dacă mă treziţi, sunt gata să lupt. Şi mâine aş putea avea meci. Programul meu zilnic? Eu nu am program. Muncesc fără oprire. Doar muncă, muncă şi iar muncă, de când mă ştiu. Tot ce am obţinut, până acum, am obţinut cu transpiraţie. Mai exact, 3 kilograme de transpiraţie pe zi, dar le pun repede la loc. Consum foarte multe lichide - apă plată, în special. Îmi impun lucruri şi mă ţin de ele. Dacă am un obiectiv, lupt pentru acel obiectiv cu toate forţele mele. Prin impunere, mă cuceresc pe mine însumi. Boxul e în primul rând o luptă psihică. Dacă o câştigi cu tine, ai şanse şi cu adversarul, în ring! Evident, se aplică şi reciproca: poţi să ai cel mai tare psihic, dacă fizic nu eşti puternic şi te-a lovit cum trebuie la ficat, nu rezişti!”, a declarat Mihai Nistor.

Cu peste 30 de victorii la activ în carieră, multe prin TK (tehnical knockout), Mihai Nistor s-a apucat la box abia la 16 ani şi susţine că mulţi oameni s-au îndoit de el.

“Înainte să fac box, am făcut câteva luni de culturism, la Iaşi. Dar nu era prea distractiv. Eram doar eu cu muşchii mei! Nu sunt genul care să se privească în oglindă şi să se admire cât de frumos e. Devenise plictisitor, era chiar penibil. Aveam nevoie de o provocare. Aşa a venit boxul. M-am apucat de el la 16 ani şi, evident, mi s-a spus că am venit prea târziu. După trei luni, eram campion naţional! De când mă ştiu, am fost singur împotriva lumii. Dacă un lucru e la modă, n-o să mă vedeţi că îl urmăresc. Dacă toată lumea merge în club, prefer să stau acasă. În 26 de ani, n-am ieşit o dată în club. O dată. Boxul mi-a dat o educaţie, o disciplină. M-a învăţat să respect un program, un regim de antrenament, un regim de masă”, a spus Nistor.

Boxerul român se antrenează pentru Campionatele Europene, programate la începutul verii (17-22 iunie) în Ucraina. Obiectivul este unul singur: medalia de aur.

“Eu nu merg la competiţii pentru atmosferă, pentru participare. Mai spune lumea că important e să participi, că important e că am fost în Brazilia. Dacă vreau să particip, îmi fac o vacanţă acolo. Cu ce rămâi dacă ai participat? Cu nimic. Pentru mine nu există decât victoria, sau o medalie. Lipsa partenerilor e o problemă majoră cu care mă confrunt, fiindcă vreau să îmi exersez anumite tehnici, tactici, şi am nevoie ca şi partenerul să fie de un anumit calibru. Din fericire, am posibilitatea să mă pregătesc şi în Italia. Am o relaţie de încredere cu cei de acolo.

Nu îmi fac planuri, o iau pas cu pas. Ţelul suprem e să ajung la cealaltă Olimpiadă, la Tokyo. Dar până atunci, am alte borne. Europenele din vară, Mondialele din toamnă. Am avut un vis în box - să ies campion mondial, şi am ieşit. Şi mai am unul - să ies campion olimpic”, a conchis Mihai Nistor.