Muncim, nu cerşim. Respectăm, nu furăm. Andru Nenciu scrie despre Florin Gardoş, #Un Român Ca Lumea

I-au plăcut lucrurile complicate. A ales o echipă în care alţi fundaşi centrali aveau întâietate şi suporterii exigenţi de pe St.Mary’s Stadium. Şi-a stricat jantele prin Anglia pentru că a ales să meargă până-n Southampton, prima dată, cu maşina. Primele meciuri, primele lovituri recepţionate. Dinţi ciobiţi. Un fleac pe lângă ce avea să vină. Ruptură de ligamente şi pauză 7 luni. Operaţie complicată şi privire cu subînţeles din partea lui Koeman.

Iordănescu l-a chemat la naţională, dar l-a lăsat fie să se încălzescă până dă în clocot, fie l-a trimis în tribune. A pierdut naţionala. A pierdut Euro. Dar a mai rămas cu o pojghiţă de încredere. L-au strâns ghetele la echipa a doua a “Sfinţilor”, dar şi-a mai găsit resurse de a merge mai departe. A continuat să-şi facă românii din Anglia cunoscuţi prin campania #Un Român Ca Lumea şi s-a hrănit cu poveştile lor. S-a hrănit din povestea unor mâini iscusite care salvează oameni, din româna grăbită a unui taximetrist care adună liră cu liră pentru ca fetiţei lui să nu-i lipsească ceva. Şi din întâmplările unor români antreprenori sau copii miniaturale ale lui Nicu Vlad, ‘halterofilii” din depozite.

Ajuns la 29 de ani şi fără niciun orizont în Anglia, Gardoş a ales cu sufletul. Şi-a pus iscălitura pe împrumutul la Craiova şi şi-a propus să halească iar jăratec pentru a-şi da un restart carierei. Mai bine de o lună, fundaşul cu compasul lui Mike Powell a aşteptat să intre din nou pe teren. Nu s-a lăsat strivit de dispreţul cu care Devis Mangia l-a sărit de pe foaia de joc şi şi-a aplaudat coechiperii, pe Kelic sau pe “Puyol”. A respectat decizia antrenorului şi a tras la antrenamete ca un câine.

Citiţi continuarea articolului pe prosport.ro