Naţional Arena - primul stadion din România care va găzdui o finală de cupă europeană

Stadionul Naţional Arena va avea o clasificare de categoria I şi o capacitate de 55.000 de locuri. Proiectul noii arene are o valoare de 120 milioane de euro (fără TVA) şi ar trebui să fie finalizat în luna mai 2010. Principalele caracteristici ale arenei sunt: suprafaţa desfaşurată: 108.000 mp; două gradene: superioară - inferioară, cu circulaţii între ele; 40 de loje VIP cu baruri şi restaurante; şase niveluri, dintre care două subsoluri, astfel: subsol 1 - parcări şi spaţii tehnice; subsol 2 - mass-media, sala de conferinţe, spaţii pentru sportivi, vestiare, control medical; parter - accesul la tribuna principala, baruri şi restaurante, terasa VIP orientată spre câmpul de joc, spaţii tehnice; etaj 1 - intrările spectatorilor la peluze, chioşcuri şi grupuri sanitare, loje VIP; etaj 2 - loje VIP, grupuri sanitare, administraţia stadionului, forţe de ordine, spaţii tehnice; etaj 3 - circulaţii pentru spectatori, grupuri sanitare, chioşcuri; acoperiş din membrană pe structura din cabluri de oţel (membrană translucidă, care permite iluminarea în mod natural a stadionului pe timp de zi). Finalizarea lucrărilor la noua arenă este programată pentru jumătatea anului 2010.

Ideea unui nou stadion în Bucureşti a apărut la sfârşitul anilor ’40 şi începutul anilor ’50, însă ridicarea arenei s-a amânat până la decizia Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române, din anul 1952, care a hotărât organizarea Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor.

Înainte de paradele lui Voinescu, de golurile lui Petschowski şi Ozon, de fentele Gâscanului Dobrin sau de trasoarele lui Boloni, de plutirea Iolandei Balaş sau eseurile lui Florică Murariu, de manifestările din 23 August sau de concertele lui Michael Jackson sau Depeche Mode, actuala suprafaţă pe care este construit Complexul Sportiv Lia Manoliu nu făcea parte din Bucureşti. Perimetrul se afla în comuna Dudeşti-Cioplea. Cea mai mare parte era o grădină de zarzavat, care aparţinea unui bulgar, Ivan Gruev, iar restul terenului se afla în proprietatea Societăţii Anonime Române Nicolae Malaxa.

Una dintre persoanele care au lucrat la ridicarea arenei este Elena Damian, care susţine că lucrările la stadion au durat cinci luni. "Zonei i se spunea Groapa lui Ouatu. Nu ştiu de ce. Era un peisaj pustiu, sinistru. Cel mai apropiat semn că zona era totuşi populată era departe, la Piaţa Muncii, unde se aflau câteva sere. Mergeam pe jos până la bariera Vergului, unde acum e staţia de metrou Muncii. Nu exista nimic. Decât nişte câmpuri goale şi munţi de pământ. Veneam, săpam câteva ore şi plecam. Ne chemau şi duminica, dar şi când era vreo sărbătoare. Abia aşteptam să scăpăm. Nu ştiam pe acea vreme că se va construi un stadion", povesteşte Elena Damian.

În vara anului 1953, Complexul Sportiv "23 August", este inaugurat: un stadion de 80.000 de locuri, pistă de atletism, 21 terenuri de antrenament, un lac, două bazine, teatru de vară de 4.300 de locuri şi un parc, totul pe o suprafaţă de 54 de hectare.

În 1976, s-a decis montarea unei instalaţii de nocturnă, dotată cu tehnologie Siemens şi cu o putere a becurilor de 700 de lucşi. Ca urmare a montării stâlpilor, capacitatea stadionului a fost redusă de la circa 80.000 de locuri, la aproximativ 61.000.

Primele lucrări de modernizare de mare amploare s-au desfăşurat după 28 de ani, cu ocazia organizării Universiadei, în anul 1981. Au fost schimbate gradenele din lemn, pista de atletism pe pământ a fost înlocuită cu una de zgură, valoarea totală a lucrărilor variind între 33 şi 34 de milioane de lei. Au trebuit să treacă 22 de ani pentru ca instalaţia de nocturnă să fie şi ea modernizată. În anul 1998, înaintea Campionatului European de tineret, vechea instalaţie a fost înlocuită cu una Phillips, care are peste 1.000 de lucşi. Totodată, prin montarea scaunelor, capacitatea arenei s-a redus din nou cu câteva mii de locuri.

Unul dintre cele mai nefericite momente din istoria de 54 de ani ale arenei s-a petrecut cu ocazia partidei România - Danemarca, din preliminariile Campionatului European din Portugalia. La începutul anului 2003, guvernul s-a implicat în refacerea suprafeţei de joc. În anumite zone gazonul a fost decopertat şi reînsămânţat, însă o ninsoare a dat peste cap planurile firmei. Aflate în criză, autorităţile au împrăştiat nisip pe teren pentru a nu acoperi porţiunile de pământ, astfel că, la 29 martie, în timpul partidei România – Danemarca, scor 5-2, în momentul în care jucătorii şutau, sărea şi nisip din ceea ce trebuia să fie iarbă.

Ultimii cinci ani din istoria stadionului au fost printre cei mai zbuciumaţi din istoria lui asta, poate, şi din cauza amestecului politicului. După nefericittul incident de la partida cu Danemarca, autorităţile au decis că echipa naţională a României are nevoie de un stadion competitiv. Astfel, în 2004, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Sport, Octavian Morariu, a anunţat demararea unui proiect de modernizare a suprafeţei de joc, prin care se refăcea gazonul şi pista de atletism. Proiectul prevedea şi înălţarea suprafeţei de joc cu 1,5 metri, ceea ce a dus la micşorarea numărului de spectatori de la 61.000 la 55.000. Dacă în prezentarea făcută de Octavian Morariu lucrările costau 87 de miliarde de lei, pretenţiile firmei câştigătoare au ajuns la 127,1 miliarde de lei. Numai că, noul preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Sport, Florian Gheorghe, a dispus sistarea şi reanalizarea din punct de vedere legal a contractului încheiat de fosta conducere a instituţiei. În urma renegocierilor suma a scăzut la 111 miliarde de lei vechi.

Înainte de inaugurarea arenei modernizate, Guvernul României şi Primăria Bucureşti anunţau constuirea unui nou stadion, destinat exclusiv pentru echipa de fotbal a României. Locul? Actualul amplasament al Complexului Naţional Lia Manoliu, adică exact acolo unde se cheltuiseră 111 de miliarde. La o zi după anunţul Guvernului, ministrul delegat al Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, Laszlo Borbely, îl contrazicea pe primul ministru din acea perioadă, Călin Popescu Tăriceanu, şi susţinea că Stadionul Naţional din cadrul Complexului Sportiv Naţional Lia Manoliu va fi modernizat, dar că la finalul lucrărilor arena va arăta ca una nouă.

Preşedintele ANS, Florian Gheorghe, a detaliat cum vor decurge lucrările şi chiar a explicat că tribuna I va fi complet modificată, urmând a fi străpunsă de “guri” de acces chiar prin mijloc.
Şi, totuşi, municipalitatea a anunţat că Stadionul Naţional va fi demolat, pe locul acestuia urmând a se construi Naţional Arena. Planurile autorităţilor sunt îngreunate de două acţiuni judecătoreşti înaintate de conducerea SC Faur SA, prin care revendica întreaga suprafaţă a Complexului Naţional Sportiv “Lia Manoliu”, motivând că terenul a aparţinut industriaşului Nicolae Malaxa, ambele respinse ulterior. Cu o întârziere de 4 luni, Asocierea firmelor Astaldi şi Max Bogl şi-a adjudecat licitaţia pentru reconstrucţia Stadionului Naţional, pentru care Guvernul a alocat 400 de milioane de lei din suma încasată de statul român din vânzarea BCR.

La 18 decembrie 2007 au început lucrările de demolare ale vechiului stadion, după ce, în prealabil, scaunele fuseseră demontate. Pentru prima parte a operaţiunilor a fost folosit un excavator de 16 tone care, în câteva minute, a smuls scheletul de beton care susţinea un sector de o mie de locuri.

Un alt moment de cotitură a fost intervenţia primarului general al Capitalei, Sorin Opreascu, care dorea ca noul stadion să aibă şi pistă de atletism. Modificarea radicală a proiectului şi costurile suplimentare foarte mari l-au determinat pe edil să abandoneze ideea.

Pe parcursul lucrărilor, şantierul a fost vizitat şi de preşedintele UEFA, Michel Platini, care a afirmat că va sprijini candidatura Bucureştiului pentru organizarea Cupei UEFA, viitoarea Liga Europa, din 2012.

Pricipalele evenimente gazduite de Stadionului Naţional (fost 23 August) au fost următoarele:

1953 - Se inaugurează cel mai mare stadion din România, construit cu ocazia Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Bucureşti;

1955 - CCA, viitoarea Steaua, învinge cu 5-1 la Bucureşti, într-un meci amical, echipa engleză Luton Town, una dintre echipele celebre ale vremii;

1956 - Gheorghe Voica marchează primul gol din istoria participarii echipelor româneşti în Cupa Campionilor Europeni, în partida Dinamo - Galatasaray Istanbul, scor 3-1;

1963 - Dinamo-Real Madrid, 1-3, in turul II al Cupei Campionilor Europeni, la care au asistat aproximativ 100.000 de spectatori;

1969 - România - Grecia, scor 1-1, “tricolorii” se califică la Cupa Mondială din 1970;

1973 - Cea mai categorică victorie din istorie a echipei naţionale: 9-0, cu Finlanda, în preliminariile CM. Au marcat: I.Dumitru ‘6, D.Marcu ‘8, ‘43, M.Sandu ‘25, ‘65, F.Dumitrache ‘45, ‘63, N.Pantea ‘55, D.Georgescu ‘81;

1975 - Dinamo învinge Real Madrid cu 1-0, gol Alexandru Sătmăreanu, în primul tur al CCE;

1981 – Cu prilejul Universiadei, se schimbă gradenele din lemn ale arenei şi pista de atletism este înlocuită cu una de zgură;

1982 - Atleta Vali Ionescu-Constantin stabileste un nou record mondial la săritura în lungime, cu o reuşită de 7,20 m;

1983 - România învinge campioana mondială, Italia, cu 1-0 în preliminariile Euro ’84;

1983 - Atleta Anisoara Cuşmir stabileşte un nou record mondial la săritura în lungime, cu o performanţă de 7,43 metri;

1983 - Dinamo învinge cu 3-0 pe Hamburg, în turul al doi al Cupei Campionilor Europeni;

1984 – Dinamo - Liverpool 1-2, în semifinalele Cupei Campionilor Europeni, 70.000 de spectatori;

1985 – România ratează calificarea la Cupa Mondială din 1986, după 0-1 cu Irlanda de Nord;

1989 - La 23 august 1989 are loc ultima defilare comunistă, prilejuită de ziua naţională a României;

1992 - Michael Jackson concertează pentru prima oară în România;

1999 - Legendara trupă rock Metallica a susţinut un concert;

2003 – România - Danemarca, scor 2-5, în preliminarile Euro 2004;

2006 - Steaua şi Rapid se întâlnesc în primul sfert de finală al unei competiţii europene, disputat între două echipe româneşti;

2007 - Concertul formaţiei The Rolling Stones;

2007 – România - Albania, ultimul meci al echipei naţionale pe acest stadion.

Directorul general al FRF, Ionuţ Lupescu, a declarat, miercuri, pentru MEDIAFAX, că a ajuns la un acord, atât cu reprezentanţii oraşului Dublin, cât şi cu UEFA, ca România să fie desemnată de Comitetul Executiv al forului continental organizatoare a finalei Europa Liga din 2012.

"Din câte ştie eu se va decide tot acum şi cine organizează în 2012. Noi am ajuns la un acord să organizăm finala în 2012, ar fi foarte bine. Ne-am înţeles şi cu cei din Dublin şi cu cei de la UEFA, pentru că 2012 poate să fie un an în care Campionatul European să fie în Ucraina şi Polonia iar finala de Europa League la Bucureşti... Sunt mai multe şanse pentru organizarea finalei în 2012. Noi am depus deja dosarul, preşedintele a depus toate actele la UEFA. Acum sper ca decizia Comitetului Executiv să fie una favorabilă", a spus Lupescu. Dacă acordul dintre cele trei părţi s-ar respecta, în şedinţa Comitetului Executiv al UEFA de vineri s-ar acorda organizarea finalei Europa Liga din 2011 Irlandei.

In cursa pentru finala Europa League 2012 au fost arenele "Auf Schalke" - Gelsenkirchen (Germania), "Lansdowne Road" - Dublin (Irlanda), "Emirates" - Londra (Anglia) si Montjuic - Barcelona (Spania).

(Material realizat de Ionel Drăguşin, ionel.dragusin@mediafax.ro)

Citeşte şi:

Lupescu: Am ajuns la un acord să organizăm finala UEFA Europa Liga în 2012