Brazilia şi Anglia au făcut parte din Grupa 3, în care se mai aflau România şi Cehoslovacia. În confruntarea cu ţara noastră, Anglia s-a impus cu scorul de 1-0, prin reuşita lui Hurst. România părăsea din faza grupelor competiţia, în timp ce Anglia mergea mai departe, dar era trimisă acasă de Germania de Vest, în prima fază eliminatorie. Pentru performanţele de la naţională şi cele de la echipele de club, Banks a fost inclus într-un club select, al celor mai valoroşi portari ai secolului XX. În plus, a fost decorat cu Ordinul Imperiului Britanic.
Fostul portar are şi o poveste de viaţă interesantă. În 1972, după un accident rutier, şi-a pierdut vederea la un ochi, dar acest lucru nu l-a oprit să practice sportul pe care l-a iubit atât de mult. S-a retras abia în 1978, 6 ani mai târziu de la eveniment, când era legitimat la Fort Lauderdale Strikers, din SUA. În 1979 a primit prima oportunitate de a deveni antrenor. A semnat cu Telford United, dar după un an şi jumătate a renunţat. A fost, totodată, ultima experienţă de pe banca tehnică. A stat în afara fotbalului ani buni, până în 2000, când a fost numit preşedinte al grupării Stoke.
Gordon Banks a cucerit Cupa Mondială în 1966.