Video Skandenberg cu mâinile legate

"Hai Tolea, hai mă că-l faci!", "Bă, nu se pune, ne fură cu arbitrii mă", "Tolea e number one", se aude din sală. "Tolea" Lucian Florin Drăgan a avut curajul să-l înfrunte pe "Iron" Ion Oncescu la skandenberg, campionul mondial, într-o partidă demonstrativă. Chiar dacă beneficiază de avantajul terenului propriu, lupta ducându-se în clubul Penitenciarului Rahova, "Tolea" e îndemnat de campionul mondial să folosească ambele mâini. O dată câştigă "Iron", o dată "Tolea". Deţinutul e mulţumit. Nu mai contează că a luptat cu două mâini, a reuşit să-l învingă o dată pe campionul mondial.

Când aude că vrei să vorbeşti cu el e deschis, dar îşi păstrează totuşi o anume reţinere, ca a unei vedete care se lasă greu intervievată. A intrat în închisoare "după o bătaie", îi pare rău, dar asta e, acum vrea să se reabiliteze. Munceşte. "Eu mă duc zilnic la muncă, ies în fiecare zi, nu sunt ca ăştia, nu mă duc la sală. Sunt în forma asta de la muncă. Sunt zidar-faianţar, uită-te la mâinile mele, ce-mi mai trebuie sală? Să trag de fiare mă duc sâmbăta şi duminica", îşi explică mâinile ca nişte rădăcini groase de copac.

De ce i se zice Tolea? "Pentru că sunt mai mare, aşa, şi am făcut ceva sport cu Tolea Ciumac, când a fost aici". Anul trecut a câştigat cupa, a fost cel mai bun la skandenberg din toată închisoarea şi acum se gândeşte să practice acest sport şi după ce iese. "O să fie foarte dezamăgit după ce iese. Aici e poate cel mai bun, îl ştiu de anul trecut, dar afară nu contează. Ei sunt destul de antrenaţi pentru viaţă, din punct de vedere fizic, dar mai puţin pentru skandenberg. Şi poate pentru ei e mai bine aşa", e de părere campionul Oncescu.

Ion Oncescu e deschis, vorbeşte cu toţi, face poze cu toţi, îi lasă chiar să-l pupe. Întrebat dacă încearcă în timpul concursurilor să-şi domine şi mental adversarii, spune că a făcut ceva psihologie şi că îi place să studieze oamenii: "Îi ştiu, îi simt pe fiecare dintre ei. Am stat şi am studiat oamenii multă vreme. Uite, îl vezi pe ăla de lângă perete? E puternic. Cred că a făcut lupte în libertate. Şi e respectat, uite ce distanţă e între el şi ceilalţi. Toţi stau la cel puţin un metru de el." Are dreptate, şi cu cât stai mai mult de vorbă cu el, eşti şi mai convins că omul nu e întâmplător un campion. Rămâne modest însă: "Nu am cum să le dau eu sfaturi, sunt două lumi diferite, când vor ieşi de aici vor fi cu totul alţi oameni. Eu cred că ar trebui investit mai mult, ar trebui reeducaţi, merită o educaţie".

În timpul desfăşurării concursului, Tolea se lipeşte de Oncescu ca marca de scrisoare. Îl descoase, unde pune degetul mare, cum poate să folosească forţa următoarelor două, dacă e bine să se proptească cu un picior de masa de skandemberg. Şi-a dat seama că poate fura meserie de la "Iron". Şi campionul îi spune tot ce vrea să ştie, ba mai mult îl sfătuieşte să mai lucreze la bicepşi, capitol deficitar al deţinutului.

Tolea e oarecum separat de ceilalţi. Nu face parte din nicio gaşcă, pentru că se vede clar, există grupuri separate în funcţie de etnie. Când deschizi discuţia asta şi îl întrebi cum de îşi păstrează o anume autonomie, are propria teorie de la care nu se abate: "Simplu, eu sunt respectat pentru forma mea fizică. Nu mă bag eu cu ei. Aşa e, sunt multe grupuri aici, dar e mai bine să stai deoparte". "Auzi, dar văd că toţi, în afara tatuajelor, aveţi şi nişte urme de tăieturi, care-i moda?", încerci să găseşti o explicaţie. La capitolul ăsta "Tolea" vrea să fie înţeleptul care a depăşit capitolul ăsta. "A, sunt tăieturi de lamă. Le faci pentru dragoste, pentru d-astea. Eh, prostii din libertate".

Dacă deschizi discuţia despre eliberarea din penitenciar, faţa lui Tolea se luminează şi îţi spune cu zâmbetul pe buze că "acum, în iunie". Zâmbeşti şi tu în colţul gurii gândindu-te că până şi sensul unui cuvânt atât de exact ca "acum" primeşte între zidurile închisorii alte conotaţii.

(Material realizat de Adrian Tone, sports@mediafax.ro)