Mai întâi pe gazon au intrat două vehicule electrice, Segway, care erau colorate în culorile celor două combatante, iar „piloţii” erau costumaţi precum cavalerii medievali. Pe fiecare vehicul se aflau steagurile finalistelor care se pregăteau de „turnir”.
Într-o mare „galben-albastră”, a început prezentarea fostelor câştigătoare, dar dacă la echipele „dispărute” au fost aplauze răzleţe, stadionul a devenit un cor de fluierături la pronunţarea unor nume ca Steaua, Dinamo, Rapid şi în special la cel al CFR-ului, dar şi un infern când au fost pronunţaţi anii 1963 şi mai ales 1995.
Apoi, din cele 74 de steaguri s-a scris pe gazon „80 ANI”, iar la mijlocul terenului trona „Cupa României 1933-2013”.
Nici de această dată fanii prahoveni nu s-au lăsat mai prejos şi au realizat o coregrafie 3D care înfăţişa doi atleţi în blocstarturi îmbrăcaţi în alb-vişiniu şi galben-albastru, însă numai cel ploieştean reuşeşte să ia startul. De asemenea, „galbenii” au îmbrăcat peluza în steaguri galbene şi albastre, iar la mijloc se aflau cartoane roşii, fanii scandând „România, România”.
Finala a reprezentat pentru suporterii ploieşteni „o nouă noapte magică, un nou start către fotbalul mare”, dar şi „seara pentru care ne-am născut”.