Cometa ISON a supravieţuit trecerii sale pe lângă Soare - VIDEO

Soarta cometei ISON i-a îngrijorat pe astronomii care urmăreau cu mare atenţie trecerea acesteia la mică distanţă de Soare în cursul zilei de joi. La două ore după ce s-a apropiat la ceva mai mult de 1 milion de kilometri de suprafaţa astrului - o distanţă considerată mică, întrucât ea este mai mică decât diametrul Soarelui -, ISON nu reapăruse încă în zona monitorizată de sondele spaţiale Soho şi Stereo, care filmează evenimentele petrecute în apropiere de Soare.

Trecerea cometei ISON pe lângă Soare s-a produs cu o viteză uluitoare, care a atins 1,4 milioane de kilometri pe oră.

Concluziile iniţiale ale experţilor indicau faptul că ISON, un bulgăr uriaş de gheaţă şi praf stelar, venit de la marginea Sistemului Solar, nu a supravieţuit temperaturilor de câteva mii de grade Celsius în timpul apropierii de Soare şi că acest corp ceresc s-a dezintegrat.

Ar fi fost o soartă tragică, pe care anumiţi astronomi au şi prezis-o, dar care ar fi anulat orice şansă de a putea observa cometa pe cerul nocturn la începutul lunii decembrie, cu ochiul liber în cel mai bun caz sau cu binoclul.

Vineri, însă, spre surpriza specialiştilor, o pată strălucitoare şi-a făcut apariţia pe imaginile captate de sonda Soho, exact în locul în care era aşteptată traiectoria cometei ISON.

VEZI AICI ÎNREGISTRAREA DIFUZATĂ DE NASA

"Nu mai vedeam decât o coadă foarte mică, ce pare să provină din resturile de praf ale cometei, iar, apoi, puţin câte puţin, o condensare strălucitoare a reapărut pe imagini", a explicat Dominique Bockelée-Morvan, astronom şi director de cercetare la Centrul Naţional de Cercetări Ştiinţifice afiliat Observatorului din Paris.

Această "condensare strălucitoare" reprezintă un semn care atestă faptul că nucleul cometei - sau ceea ce a mai rămas din el - a redevenit activ şi a reînceput să emită gaze şi praf, fiind încălzit de Soare.

"Un filon strălucitor de material, care se îndepărtează de Soare, a apărut pe imaginile transmise de Solar and Heliospheric Observatory, operat de Agenţia Spaţială Europeană şi de NASA, în noaptea de joi spre vineri", se afirmă într-un comunicat postat, vineri, pe site-ul NASA, citat de agenţia Reuters.

"Nu ştim deocamdată dacă este vorba de resturi rămase din cometă sau dacă o parte din nucleul cometei a supravieţuit", afirmă NASA.

Analizele preliminare sugerează faptul că cel puţin o parte din nucleul cometei ISON este intact.

Deocamdată este prea devreme pentru ca astronomii să poată spune dacă ISON a rămas intactă sau a fost fragmentată şi să indice procentul din masa iniţială care a fost conservat, dar, în orice caz, masa rămasă este suficientă pentru a forma un nucleu cu o activitate vizibilă.

Experţii vor trebui, de asemenea, să explice motivul pentru care ISON a rămas invizibilă pentru o perioadă atât de îndelungată după trecerea pe lângă Soare. Una dintre ipoteze este aceea că temperatura din acea zonă a fost atât de ridicată, încât particulele de praf au fost arse şi vaporizate instantaneu şi, astfel, în urma cometei nu a mai rămas niciun fel de material care să disperseze lumina şi să facă vizibilă această cometă.

Nucleul în sine este deocamdată invizbil, întrucât este de o culoare foarte închisă şi trebuie să aibă, potrivit experţilor, un diametru mai mic de un kilometru. Îndepărtându-se suficient de mult de Soare, temperatura a coborât suficient de mult pentru ca particulele de praf să poată să supravieţuiască.

ISON a captat atenţia comunităţii astronomice după descoperirea ei în septembrie 2012 de doi astronomi ruşi, întrucât ea reprezintă o dovadă a originii Sistemului Solar, format în urmă cu 4,5 miliarde de ani. Cometa a scăpat abia în urmă cu câteva milioane de ani din Norul Oort, un fel de "parcare" a cometelor, la marginea Sistemului Solar, aflat la jumătatea distanţei dintre Soare şi cea mai apropiată stea.

Anumiţi astronomi au crezut iniţial că ISON era o cometă foarte mare cu un nucleu având un diametru de mulţi kilometri. Dar, atunci când cometa a trecut foarte aproape de Marte, o sondă marţiană a NASA a putut să o fotografieze şi a indicat un diametru maximal de doar 1,2 kilometri, inferior diametrului mediu al cometelor.

Întrucât ISON a fost detectată foarte departe în Sistemul Solar, astronomii au avut la dispoziţie mult timp să o observe. Măsurătorile lor au arătat mai ales faptul că nucleul cometei era înconjurat de un nor de dioxid de carbon (CO2).