Homo erectus, primul maestru bucătar al omenirii

Unic în regnul animal, omul mănâncă multe alimente gătite, iar strămoşii lui au putut, graţie acestui regim alimentar, să absoarbă mai multe calorii, care i-au oferit o forţă mai mare şi o speranţă de viaţă mai lungă.

Însă momentul începând de la care gătitul alimentelor a avut o influenţă biologică notabilă asupra strămoşilor lui Homo sapiens a rămas învăluit în mister până în prezent, au precizat autorii studiului.

Folosind o tehnică filogenetică - studierea legăturilor de rudenie dintre diverse fiinţe vii pentru a înţelege evoluţia acestora -, autorii studiului, printre care s-a aflat Chris Organ, biolog la Universitatea Harvard din Statele Unite, au putut să determine timpul pe care oamenii şi celelalte primate îl petreceau hrănindu-se.

"Am aflat că omul modern consacră mai puţin timp pentru a se hrăni", respectiv 4,7% din activităţile sale cotidiene, în timp ce pentru celelalte primate acest procent este de 48%.

Această diferenţă lasă să se înţeleagă că o schimbare rapidă în evoluţia obiceiurilor alimentare s-a produs în ramura umană, după separarea lor de cimpanzei, în urmă cu 6 milioane de ani.

Astfel, printre strămoşii îndepărtaţi ai omului modern, Homo erectus prezintă o puternică reducere în ceea ce priveşte mărimea molarilor, care a continuat, deşi în mod neregulat, până la Homo sapiens.

"Am putut să arătăm că reducerea mărimii molarilor primilor strămoşi ai omului - Homo habilis şi Homo rudolfensis - se explică doar prin evoluţia şi mărimea corpului", afirmă autorii studiului.

Însă diminuarea molarilor între Homo erectus, Omul de Neanderthal şi Homo sapiens nu poate să rezulte doar din evoluţia cutiei craniene şi a mărimii corpului.

"Rezultatele noastre indică faptul că reducerea molarilor rezultă mai ales din adaptarea (dinţilor, n.r.) la hrana coaptă şi gătită, care a micşorat considerabil timpul petrecut pentru a mânca, iar acest proces a început cu Homo erectus, în urmă cu 1,9 milioane de ani", au concluzionat autorii.