Naveta americană Atlantis a aterizat pentru ultima oară

Roţile trenului de aterizare al navetei Atlantis au atins pista Centrului spaţial Kennedy, din apropiere de Cape Canaveral, la ora locală 05.56 (09.56 GMT), cu 42 de minute înainte de răsăritul Soarelui, într-o dimineaţă cu un cer senin şi după o coborâre de 65 de minute de pe orbita terestră.

Atlantis s-a desprins pentru ultima dată de Staţia Spaţială Internaţională (ISS), marţi, la ora 06.28 GMT, aşa cum era prevăzut, la o altitudine de 350 de kilometri deasupra Oceanului Pacific, la est de Noua Zeelandă.

Atlantis, având la bord un echipaj de patru astronauţi - trei bărbaţi şi o femeie -, a încheiat astfel o misiune de aproape opt zile în timpul căreia a aprovizionat avanpostul orbital, la care se conectase pe 10 iulie, după lansarea ei, considerată istorică, ce a avut loc pe 8 iulie, în Florida.

Pe 11 iulie, cei patru astronauţi de pe Atlantis au scos modulul de tip cargo Raffaelo din cala navetei, folosind un braţ robotizat de pe ISS, şi l-au ataşat apoi de staţie. Modulul presurizat, de mărimea unui minibus, conţine patru tone de alimente, furnituri, piese de schimb şi materiale pentru experimentele ştiinţifice de la bordul ISS. Raffaelo a transportat 1,2 tone de alimente care vor permite echipajului de şase astronauţi de pe ISS, schimbaţi la fiecare şase luni, să reziste în spaţiu timp de un an.

Pe 12 iulie, a avut loc singura ieşire pe orbită din cadrul acestei misiuni spaţiale, realizată de americanii Ronald Garan şi Michael Fossum. Ei au scos de pe ISS o pompă cu amoniac (un agent refrigerant) defectă, pentru a o instala în cala navetei Atlantis, care a fost adusă pe Terra.

Astronauţii americani au instalat la bordul ISS un nou sistem experimental ce permite realimentarea cu carburant în regim automatizat a sateliţilor, cu scopul de a le prelungi durata de funcţionare.

Aterizarea navetei Atlantis a pus capăt programului spaţial al navetelor americane, la 30 de ani după prima lansare. Navetele vor fi apoi expuse în câteva muzee din Statele Unite ale Americii.

După această misiune spaţială, a 135-a şi totodată ultima, Statele Unite se află, pentru prima dată din 1981, în situaţia de a nu avea niciun vehicul pentru a-şi transporta astronauţii în spaţiu şi vor depinde timp de cel puţin cinci ani de capsulele ruseşti Soyuz - care taxează cu 51 de milioane de dolari un loc la bord -, până când un nou vehicul spaţial american va fi construit pentru a înlocui navetele spaţiale.

Administraţia preşedintelui Barack Obama încurajează în acest scop sectorul comercial, iar companii precum Boeing şi SpaceX şi-au anunţat deja implicarea

Primele vehicule spaţiale americane private care transportă mărfuri ar putea fi lansate la sfârşitul anului 2012, dar NASA trebuie să aştepte cel puţin până în 2015 până când noile capsule capabile să transporte astronauţi vor fi gata să decoleze.

Vehiculele de tip cargo automatizate - ATV-ul european, HTV-ul japonez şi capsulele Progress ruseşti - pot să transporte alimente şi echipamente la bordul ISS.

ISS, a cărei construcţie a început în 1998 şi care este ocupată în permanenţă, începând din noiembrie 2000, se află pe orbita terestră la o altitudine de 350 de kilometri, efectuând o rotaţie completă în jurul Terrei la fiecare 90 de minute, navigând cu viteza medie de 28.000 de kilometri/ oră. Cântărind peste 408 tone, ISS oferă un spaţiu locuibil echivalent celui dintr-un avion Boeing 747.

ISS este un proiect spaţial în valoare de 100 de miliarde de dolari, finanţat în principal de Statele Unite ale Americii şi la realizarea căruia participă 16 ţări.