Pierderile de memorie asociate vârstei a treia ar putea fi reversibile

Ajunse la o anumită vârstă, tot mai multe persoane se tem că suferă de un început de Alzheimer atunci când nu îşi mai amintesc locul în care şi-au lăsat cheile de la casă sau alte obiecte. Un studiu publicat recent în revista Science Translational Medicine a adus dovada care atestă faptul că pierderile de memorie asociate vârstei înaintate şi cele asociate maladiei Alzheimer au două cauze distincte, informează lefigaro.fr.

În timp ce demenţa rezultă dintr-o distrugere a celulelor nervoase într-o zonă localizată a creierului (cortex entorinal), pierderile de memorie asociate procesului de îmbătrânire reprezintă o consecinţă a declinului unei proteine din regiunea hippocampusului - zona cerebrală asociată cu memoria. Această descoperire implică faptul că pierderile de memorie asociate vârstei ar fi reversibile, chiar dacă este prematur să se vorbească despre un medicament împotriva pierderilor de memorie.

În acest studiu, coordonat de medicul Eric Kandel, laureat al premiului Nobel pentru medicină pe anul 2000, cercetătorii de la Universitatea New York au analizat mai întâi, post-mortem, creierele a opt persoane decedate între vârstele de 33 şi 88 ani. Analizele efectuate pe ţesuturi cerebrale au permis izolarea unei proteine a cărei sinteză scade considerabil odată cu înaintarea în vârstă.

Cercetătorii americani au încercat apoi să confirme rolul acestei proteine, denumită "RbAp48", pe şoareci. Pentru acest lucru, ei au creat şoareci modificaţi genetic pentru ca gena care controlează sinteza de RbAp48 să nu se manifeste. Aceşti şoareci, deşi tineri, aveau o memorie la fel de slabă ca aceea a rozătoarelor cu vârste de patru ori mai mari. Alţi şoareci au fost modificaţi în sens invers, pentru a produce acea proteină în doze importante.

"Aceste experimente arată că modificând exprimarea genei, este posibil să se restaureze performanţele de memorie la şoarecii bătrâni", a explicat profesorul Serge Laroche, directorul Centrului de ştiinţe neuronale din cadrul Universităţii Paris-Sud. "Problema constă în complexitatea mecanismelor moleculare ale memoriei şi a nivelurilor de deficienţă, care pot să varieze de la un individ la altul", a adăugat el.

Nu este pentru prima dată când o echipă de cercetători a identificat o proteină care, atunci când este prezentă în cantităţi mari, reduce tulburările de memorie. În 2011, un studiu coordonat de cercetătorii de la Universitatea Stanford din Statele Unite a identificat o altă proteină, prezentă în fluxul sangvin, aflată la originea degradării memoriei. În cadrul unui experiment, oamenii de ştiinţă au demonstrat faptul că injectarea de sânge extras de la un şoarece tânăr în organismul unui şoarece bătrân permite acestuia din urmă să îşi recupereze capacităţile de memorare.

"Ar fi mai uşor să găsim un tratament pentru proteinele care circulă în sânge decât să intervenim la nivel genetic", a precizat Serge Laroche. Într-adevăr, multe medicamente acţionează la suprafaţa neuronilor. Pentru a găsi un medicament bazat pe proteina cerebrală RbAp48, ar trebui găsit mai întâi un mijloc de a o activa direct la nivelul creierului sau de a modifica mecanismele sale de sinteză. Or, "să acţionezi genetic este periculos, iar noi nu deţinem o metodă pentru a activa sau a inhiba o genă la om fără să provocăm efecte indezirabile", afirmă la rândul său Régis Bordet, neurolog şi profesor de farmacologie medicală la Universitatea Lille 2 din Franţa.

Oamenii de ştiinţă prevăd de altfel să exploreze mai multe piste pentru a favoriza sinteza de RbAp48, precum impactul avut de regimul alimentar, activitatea fizică şi practicarea unor exerciţii cognitive.