Se pot citi gândurile? Cercetătorii britanici spun da!

Un studiu american precedent, publicat în 2008 în revista britanică Nature, le-a permis oamenilor de ştiinţă să identifice imaginile pe care le vedeau voluntarii, prin simpla analiză a semnalelor emise de creierele lor, cu ajutorul imagisticii prin rezonanţă magnetică funcţională (IRMf).

În 2009, aceeaşi echipă de la University College London (UCL) a putut să determine cu precizie locurile dintr-un univers virtual în care se găseau participanţii la acest experiment, prin analizarea semnalelor cerebrale ale acestora.

Însă cel mai recent studiu din acest domeniu face încă un pas către concretizarea visului unora sau a coşmarului altora de a pune la punct dispozitivul capabil să citească gândurile celorlalţi oameni, prin analiza memoriei episodice - acele amintiri ale evenimentelor din viaţa cotidiană, mai complexe şi mai greu de perceput.

"Am descoperit că amintirile sunt stocate în hipocampus (situat pe faţa internă a lobului temporal). Iar acum că am reperat zona unde este conservată această memorie, avem posibilitatea de a înţelege felul în care amintirile sunt stocate şi cum se modifică ele în timp", a explicat Eleanor Maguire, coordonatoarea studiului.

Pentru acest experiment, cercetătorii britanici au proiectat trei filme foarte scurte în faţa a 10 voluntari, înainte de a le analiza creierele cu ajutorul unui scaner (IRMf).

Fiecare scurtmetraj prezenta o persoană care executa câteva gesturi din viaţa cotidiană - o femeie care căuta în poşetă pentru a scoate un plic pe care îl pune apoi la cutia de scrisori sau o actriţă care termina de băut o cafea şi arunca apoi paharul din carton, gol, la coşul de gunoi.

Cercetătorii le-au cerut participanţilor să îşi amintească ceea ce au văzut în fiecare dintre cele trei filme, în timp ce creierele lor erau scanate.

Oamenii de ştiinţă au introdus apoi datele obţinute cu ajutorul scanerului (IRMf) într-un program informatic conceput pentru a identifica acele caracteristici ale activităţii cerebrale asociate cu amintirile din fiecare film.

Caracteristicile activităţii cerebrale, obţinute în urma scanărilor, au putut fi identificate în mod independent, permiţându-le astfel cercetătorilor să identifice cu exactitate filmul la care voluntarii se gândeau în timp ce creierele lor erau scanate.

Acest studiu indică faptul că urmele neuronale ale memoriei episodice sunt stabile şi de aceea previzibile, chiar după mai multe activări ale aceleiaşi zone cerebrale.