STUDIU: Anumiţi acizi graşi oferă protecţie contra diabetului

Autorii studiului au constatat că, după ce au injectat acest nou tip de lipide în organismul unor şoareci modificaţi genetic pentru a dezvolta o formă echivalentă a diabetului adult (de tip 2) uman, rozătoarele au prezentat o scădere considerabilă a glicemiei.

Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că persoanele care au în organism concentraţii foarte mici de aceşti acizi graşi prezintă un risc foarte mare de diabet.

Ei au mai făcut o constatare: concentraţiile de aceste lipide erau ridicate la şoarecii rezistenţi la diabet.

Toate aceste lucruri sugerează că lipidele în cauză ar putea fi utilizate în scop terapeutic contra diabetului, afirmă oamenii de ştiinţă de la Institutul Salk, din oraşul californian La Jolia, şi cei de la Beth Israel Deaconess Medical Center (BIDMC), din Boston, autorii acestui studiu.

"Concentraţiile ridicate de aceste lipide par a fi asociate cu o serie de efecte benefice atât la şoareci, cât şi la oameni", a declarat Barbar Kahn, decan adjunct la facultatea de medicină din cadrul BIDMC, coordonator principal al studiului, publicat joi în ediţia online a revistei Cell.

"Bazându-ne pe biologia lor, putem să adăugăm aceste lipide pe lista scurtă a celor bune", a subliniat Alan Saghatelian, profesor de biologie la Institutul Salk, unul dintre cercetătorii principali implicaţi în acest studiu.

"Aceşti acizi graşi sunt uimitori, pentru că ei pot să reducă şi inflamaţiile, fapt care ne face să credem că, în afară de diabet, am putea să descoperim noi posibilităţi de folosire a acestor molecule pentru a combate inflamaţiile cronice, precum cele generate de maladia Chron şi artrită", a adăugat el.

Lipidele precum colesterolul rău sunt asociate, atunci când există în exces, cu maladiile cardiovasculare. În ultimii anii, oamenii de ştiinţă au descoperit că anumite lipide sunt bune pentru sănătate, precum omega-3, care se află în uleiul de peşte şi în grăsimile vegetale.

Noua categorie de lipide (FAHFA) nu a fost până acum identificată în celule şi ţesuturi, pentru că există în concentraţii foarte scăzute, fapt care o face să fie greu de detectat.