De ce au dispărut şi dispar, de fapt, marile branduri ale fotbalului românesc. ANALIZĂ ProSport

Un triumf strălucit al gândirii leneşe. Fuga perfectă de responsabilitate. Un fel de a crede că poţi desface orice fel de şurub cu o singură cheie fixă. Aşa îmi caracteriza, prin 2011, regretatul psihiatru Florin Tudose psihoza teoriei conspiraţiei care îmbâcseşte şi paralizează societatea românească. Discuţia cu jurnalistul avusese ca punct de plecare fotbalul, respectiv conducătorii cluburilor veşnic persecutaţi de duşmani ascunşi, de cabale monstruoase care le justifică şi amnistiază toate eşecurile, toate dezastrele prezidate din capul mesei, atâţia şi atâţia ani.

Urmărește
3281 afișări
Imaginea articolului De ce au dispărut şi dispar, de fapt, marile branduri ale fotbalului românesc. ANALIZĂ ProSport

ANALIZĂ ProSport | De ce au dispărut şi dispar, de fapt, marile branduri ale fotbalului românesc

Povestea acestui delir de persecuţie (diagnosticul pus atunci de profesor) este povestea fotbalului românesc post-1989. „Ar trebui să ne obişnuim cu ideea asta, cu normalitatea, adică aşa cum au dispărut şi au dispărut, nu că a vrut federaţia, foarte multe cluburi şi foarte multe de tradiţie. Progresul, Rapid, Constanţa, Craiova, Sportul, U Cluj, FC Braşov au dispărut. UTA se chinuie pe acolo, prin Liga a 2-a. Este posibil sa reînvie dacă există oameni de genul lui Becali, care recunoaşte că Steaua este o afacere, prin toate declaraţiile lui“, afirmă – nicio surpriză! – Mircea Sandu într-un interviu acordat DigiSport. Fostul preşedinte al FRF este consecvent cu sine însuşi şi cu toţi cei pe care i-a patronat 24 de ani. Ştim scenariul, Dumitru Dragomir (alt gestionar inocent al masacrului) este chiar un pic mai explicit: „cineva“, ştim noi cine, a vrut şi vrea să nu mai existe fotbal în România. Eram prea buni, prea puternici, şi atunci „cineva“ ne-a „curăţat“. Noi n-avem vină. Aşa s-a stabilit la nivel înalt, ca România să nu aibă fotbal.

Nu-i aşa că asta explică tot? E simplu, aşa se face lumină: Steaua, Rapid, Farul, Universitatea Craiova, FC Argeş, Sportul, U Cluj, FC Braşov, FC Bacău, Oţelul, Progresul, Poli Timişoara, UTA – toate au dispărut pentru că „s-a vrut“. Acum, aţi văzut, se pregăteşte şi Dinamo, ultimul bastion.

Cineva, undeva, a luat această decizie, să ne facă rău. Eram un pericol şi „s-a decis“ să fim distruşi.

OK. Haideţi să aruncăm o privire mai de aproape.

Steaua


George Becali, condamnat penal în trei dosare, dintre care unul pentru mituirea ministrului Apărării, spune că este o victimă şi duşmani misterioşi i-au furat Steaua

Gigi Becali invocă o conspiraţie satanisto-comunistă. Cineva a dat ordin să îi fie luată Steaua. În funcţie de moment, pe parcursul ultimilor ani, suspectaţi de latifundiar au fost generalul Gabriel Oprea, Victor Piţurcă, masonii, un grup de ofiţeri, serviciile secrete.
Dincolo de aceste acuzaţii rămân documentele şi faptele. În peste şase ani de procese, Becali şi armatele sale de avocaţi n-au reuşit să prezinte în faţa instanţelor măcar un singur act care să ateste că Steaua a fost preluată legal, în 2003, de la Armată şi trecută în proprietatea privată a latifundiarului. Dimpotrivă, toţi cei care au avut acces la dosar au constatat, uimiţi, cât de flagrantă a fost ilegalitatea. Întrebarea care se ridică este cum a fost posibil ca FRF şi LPF să înscrie în competiţii, pe locul deţinut de echipa Armatei, o altă echipă, deţinută de o societate comercială, care nu avea legătură cu vechea asociaţie şi nici nu putea prezenta documente valide. Şi, bineînţeles, de ce Armata n-a reclamat, ani la rând, această pierdere.

Un răspuns poate veni de la fostul comandant al CSA Steaua, generalul Laurenţiu Roşu, al cărui raport, unde erau indicaţi cu nume şi prenume ofiţeri superiori implicaţi în ilegalităţi, a fost secretizat atunci.

Aşadar: de ce a apărut problema Steaua, care bulversează fotbalul românesc în ultimii ani? Răspunsul Justiţiei ar fi următorul: Becali nu are acte care să ateste proprietatea sa asupra brandului Steaua. Şi această vulnerabilitate a ieşit la iveală cu prima ocazie când statul român a devenit suficient de puternic pentru a-şi apăra interesele.

Rapid


George Copos a reuşit performanţa să facă aproape 30 de milioane de euro datorii la Rapid, cea mai mare parte - către alte firme care-i aparţineau tot lui

„A fost ucis la comandă“, i-a declarat reporterului ProSport doctorul Mihai Pârvu, preşedintele Clubului Aristocratic Rapid, în urmă cu un an şi jumătate, la scurt timp după intrarea în faliment. Cineva, o mână criminală, a vrut răul clubului. Copos, Securitatea, chiar Becali! sunt suspectaţi că ar fi uneltit.

Realitatea din dosarul aflat pe masa judecătorului sindic este mult mai prozaică. Ani în şir, Rapid a fost condus de nişte oameni care au îmbinat incompetenţa cu reaua-credinţă. Copos l-a băgat în insolvenţă cu peste 29 de milioane de euro datorii, cea mai mare parte – către propriile firme. Ce fel de patron e acela care îşi împrumută propria firmă? Cum e posibil ca un club din România cu încasări atât de mari (Rapid vindea jucători pe milioane de euro, primea bani din drepturi TV, avea printre cele mai mari încasări din bilete şi o grămadă de sponsori) să ajungă dator aproape 30 de milioane?

Au urmat, patroni, Zamfir şi Cristescu. Multiple surse, lucrători la Rapid în perioada respectivă, au certificat pentru ProSport că, în anul respectiv, cei doi n-au dat un ban.

Ultimul la rând a fost Moraru, cel care a şi pus crucea pe club. L-a luat cu foarte puţine datorii, pentru că prin planul de reorganizare se şterseseră aproape toate restanţele. Cu el, datoria a urcat iar la 10 milioane de lei. Jucători, antrenori, impresari, furnizori, Fisc – toţi reclamau că nu sunt plătiţi.

Legea spune că, odată intrată în insolvenţă, o societate nu mai are voie să acumuleze datorii curente. Cu Moraru patron, Rapidul a strâns milioane restante numai în ultimele 6 luni de existenţă. Decizia de faliment a venit ca o consecinţă logică.

CITEŞTE mai departe despre Universitatea Craiova, Petrolul Ploieşti, Progresul Bucureşti, FC Argeş, Farul Constanţa, etc

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici