COM: O insulă europeană pe nume România

La ceasurile astea şi în cele care vor veni, vecina România, mereu suferindă de un complex de superioritate faţă de cei de peste gard, va sta să îşi roadă gânditoare degetele, cumpănind: să apuc sabia? să zâmbesc de salon? să bag capul în nisip?

Să apuce sabia? Desconsiderarea belicoasă e asemenea complexului de superioritate şi total contraindicată în relaţiile dintre state. În partea asta de lume atât de complicată, încordările, tensiunile, sfidările, nu sunt de folos părţilor, după cum s-ar putea să nu fie de folos nici marilor aliaţi. Încăierările verbale la nivel înalt, dispreţul, răceala prost camuflată nu fac viaţa mai bună şi nici regiunea mai sigură.

Să zâmbească de salon, dincolo de aburul cafelei (neotrăvite)? Aici este vorba de o mare ridicare de mănuşă. Ar trebui să facem vorbire şi trimitere către intervenţia neinvazivă a politicii de stat înţelepte şi a diplomaţiei inteligente. La noi, cele două sunt arme care scârţie amarnic -în cel mai bun caz - şi când nu zac în teacă seamănă surâsului pisicii Chesire. Ani de zile, Moldova a fost privită de la Bucureşti cu îngâmfarea metropolei. Demostraţiile teoretice şi practice de prietenie au avut de prea multe ori izul condescendenţei. Evaluările şi analizele asupra acestui stat mic, dar care contează geopolitic, nu mai încăpeau de suficienţă. România aducea lumină Chişinăului. Şi a ieşit suflând lejer domnul Dodon. Cât despre Bulgaria ...

Dar dincolo de vecinătatea foarte apropiată, greşeala strategică a României a fost faţă de Rusia. Acţiunea diplomatică a fost doar mimetică. Nimic propriu, nimic "smart", temperatură glacială permanentă. Să stai cu spatele la Răsărit este un "must", decretat continuu de la cel mai înalt nivel. Jocul în avantaj propriu, fără renunţarea la valorile noastre, necesită dincolo de baletul minţii un curaj şi o voinţă pe care nu avem îndrăzneala să le vrem.

Să bage capul în nisip? Contraindicat şi dificil să te refugiezi într-un izolaţionism comod. Nu ştiu câţi dintre cei care ne conduc conştientizează că România poate fi un câştigător în vremuri învolburate. Condiţia este să-şi clarifice ce vrea, care îi sunt ataşamentele reale şi de folos, încotro merge şi mai ales care îi este adevărata identitate. O altă condiţie este stabilitatea şi consolidearea internă. Un fel de apărare care nu poate da greş.

Putem să fim o insulă europeană, în sensul occidental al cuvântului, dar fără să fim singuri. Putem să fim căutaţi drept un aliat sau lider major.

Sau putem să fim altceva.