Regina-mamă Elena pentru principesa Margareta: ”Ne-a ajutat să înţelegem frumuseţea lumii”

”Întotdeauna şi-a găsit timp să ne înveţe, cu răbdare iubitoare, chiar şi atunci când împrejurările erau dure sau dificile şi, dintr-o dată, totul devenea mai limpede în prezenţa ei. Amama nu a fost ocolită de suferinţă, dar nu s-a lăsat niciodată năpădită de amărăciune, o calitatea pe care fiul ei, tatăl meu, a moştenit-o. Totodată, rolul pe care l-a avut în familie, ajutând pe Regele Mihai să-şi păstreze buna judecată în momente dificile, a fost una dintre cele mai importante comori pe care tatăl meu le-a avut în anii 1940 în ţară, iar apoi în exil. De aceea, prezenţa ei lângă rege nu poate fi suficient apreciată în cuvinte”, scrie Custodele Coroanei.

Regele Mihai I al României s-a născut pe 25 octombrie 1921. Mama lui avea să-i fie, din primii ani de viaţă, model, prieten, stâlp de sprijin, în cele mai dificile momente ale vieţii, şi în ciuda greutăţilor cauzate atât de mediul politic, cât şi de Carol. Infidelitatea acestuia, combinată cu renunţarea sa la coroană, au condus, în ciuda demersurilor Elenei, la divorţul acestora, pronunţat la 21 iunie 1928 de Înalta Curte de Casaţie din Bucureşti, potrivit procedurii speciale prevăzute pentru membrii Familiei Regale. Potrivit deciziei Parlamentului, Principesa Elena şi-a păstrat titlul de Principesă a României, explică pagina oficială a Familiei regale.

În perioada 1927-1930, cât Regele Mihai a domnit prin intermediul Regenţei, Principesa Elena a fost principala persoană care a avut grijă de creşterea şi educarea acestuia. La 8 iunie 1930, după restauraţia carlistă, lucrurile au luat o întorsătură negativă, Carol al II-lea detronându-şi fiul şi impunându-şi stilul parental şi monopolul asupra vieţii Marelui Voievod de Alba Iulia (titlu creat de Carol al II-lea pentru fiul său).

Nu mai departe de un an, Elena a fost forţată să plece în exil de către Carol al II-lea, plecând în Germania, pentru a fi alături de mama ei, Sofia de Prusia, care a decedat la 13 ianuarie 1932. Ulterior decesului mamei sale, Elena a cumpărat Villa Sparta din Fiesole, Italia, care avea să-i devină reşedinţa principală pentru câteva decenii. Tot în anul 1932, după ce încearcă să îl vadă pe Mihai de ziua lui, Carol al II-lea, i-a impus un nou regim de exil, care a ţinut-o departe de ţară şi aproape total separată de fiul său, până în anul 1940.

Întoarcerea sa în ţară a avut loc în contextul abdicării lui Carol al II-lea, Elena primind titlul de “Regină-Mamă” la 8 septembrie 1940. La 14 septembrie 1940 aceasta se întorcea în România, preluând un rol esenţial în a-l ajuta şi îndruma pe Regele Mihai I în aceste vremuri tulburi. Totodată, aceasta a avut un rol social activ, organizând colecte, ajutoare şi asistenţa medicală în timpul războiului şi al altor dezastre, cum ar fi Marele Cutremur. Perioada celui de-al Doilea Război Mondial este şi cea în care Regina-Mamă Elena a jucat un rol esenţial în salvarea vieţilor concetăţenilor de religie iudaică, fiind ulterior onorată cu titlul de “Drepţi Între Popoare”.

Un rol de protector şi sfetnic, l-a avut regina şi după 23 august 1944, când s-a aflat mereu alături de Regele Mihai I, trăind împreună momentele grele ale abdicării forţate din 30 decembrie 1947 şi plecării în Exil. Şi aici, Regina-Mamă s-a preocupat de viaţa şi activitatea fiului său, fiindu-i alături în călătoriile istorice din Marea Britanie, Franţa şi Statele Unite, unde acesta a prezentat situaţia reală din România şi pericolul sovietic asupra întregii Europe. Regina a efectuat de asemenea şi o audienţă la Vatican, în scopul de a încerca să-l înduplece pe Papa Pius al XII-lea să îşi dea acordul pentru căsătoria ortodoxă a Regelui cu Principesa Ana de Bourbon-Parma, demers însă fără succes. Totuşi, prin demersurile sale, Regina-Mamă l-a convins pe fratele ei, acum domnind ca Regele Paul I al Greciei, să organizeze căsătoria celor doi la 10 iunie 1948 în Atena, cu toate onorurile potrivite unui Şef de Stat.

Începând cu anul 1948, Regina-Mamă s-a întors la Villa Sparta, pe care a transformat-o într-o oază de linişte, cultură şi pace pentru fiul ei şi familia lui din ce în ce mai mare, în special pentru Majestatea Sa Margareta, care îşi aminteşte mereu cu afecţiune momentele petrecute alături de bunica sa.

”Când eram mici, ea ne citea cărţi pentru copii şi din scriitorii clasici, pe care îi cunoştea foarte bine. Amama a fost o femeie erudită, cu vaste cunoştinţe în artele plastice, muzică şi literatură. Cercul ei de prieteni număra actori, romancieri, sculptori, poeţi şi muzicieni, ca şi o mulţime de oameni cu talent ieşit din comun, precum mari bijutieri, arhitecţi de grădini ori specialişti în flori şi plante. Adesea ne lua cu ea la întâlnirile cu aceşti oameni fascinanţi, învăţându-ne, cu răbdare şi altruism, profunda frumuseţe spirituală pe lumea o cuprinde şi care, uneori, nu este lesne de văzut. Ea ne-a ajutat să înţelegem frumuseţea lumii, care există pentru a fi simţită şi trăită”, îşi aminteşte Margareta, acum Custodele Coroanei.

Fiicele Regelui Mihai îi spuneau Reginei-mamă Elena ”Amama”, nume care, povesteşte astăzi Margareta, înseamnă bunică dar evocă şi rezonanţa cuvântului latin ”anima”, ”suflet”.

”Simţul umorului a fost o altă importantă parte a caracterului bunicii mele şi una dintre armele secrete ale ei şi ale tatei. Avea un umor irezistibil şi îmi aduc aminte că uneori aproape leşinam de râs, atunci când ea făcea o remarcă sau povestea ceva ridicol. Îi spuneam uneori că este o bunică perfectă, dar Amama râdea şi spunea „o, nu, draga mea, nu sunt deloc perfectă“! Îmi vorbea despre defectele ei, de exemplu că era exasperată în anumite situaţii şi găsea dificil să stea calmă; de asemenea, mărturisea că nu se poate abţine să nu spună oamenilor verde în faţă când vedea ceva urât şi de aceea considera că adeseori era prea critică la adresa oamenilor. Am stat la ea un an întreg, după ce am terminat şcoala, dar în tot acest timp, chiar dacă aveam concepţiile unei adolescente, purtându-mă dificil uneori şi făcând obrăznicii specifice acelei vârste, Regina Elena nu a fost severă cu mine decât de două ori. Atunci s-a purtat ferm, iar eu am ţinut minte acele două lecţii.(...) ”.

Regina mamă Elena a murit la Lausanne, la 86 de ani, în noiembrie 1982. Ultimul gest al Regelui lângă mama sa este descris de Illustrierte Neue Welt, din 15 decembrie 1982: “Cu o privire împietrită, Regele Mihai I al României s-a apropat de mormântul alb de marmură din cimitirul Bois-de-Vaux din Lausanne. Pierdut în gânduri, a privit asupra sicriului din lemn de mahon roşu-cărămiziu, îmbrăcat în stindardul Casei Regale a României. Din paltonul său negru a scos o mică cutie din argint şi i-a deschis capacul. În ea se afla pământ românesc din patrie. […] Îndurerat, el a pus pământ din această cutiuţă pe sicriul Reginei Elena. Pământ al patriei, care i-a legat pe Mamă şi Fiu şi în vremuri bune, dar mai mult în vremuri negre”.

Radio Europa Liberă a descris ceremonia funerară: “Cei care ţineau să aducă un ultim omagiu Reginei-Mamă Elena se adunaseră cu mult înainte de ora 14, formând o asistenţă numeroasă care făcea neîncăpătoare Biserica Ortodoxă Greacă din Lausanne, curtea bisericii precum şi intrarea. Mulţi români veniţi de la mari distanţe şi din mai multe ţări, unii reprezentând comunităţi sau organizaţii româneşti din exil, capete încoronate, nobleţea şi personalităţi europene, s-au regăsit la Lausanne, formând această asistenţă.(…) Biserica era înecată de flori şi coroane depuse atât de cei prezenţi cât şi de cei care nu au putut veni personal să-şi exprime compasiunea lor. (…) Din cei care nu au putut veni personal şi care de asemeni au ţinut să aducă un ultim omagiu defunctei Regine-Mamă Elena, remarcăm coroanele de flori depuse de Majestatea Sa Regele Norvegiei, de fosta Împărăteasă Farah Diba, de tânărul Şah Reza Pahlavi al II-lea, de Principele Bertil al Suediei împreună cu Principesa Lilian. După terminarea serviciului religios s-a format convoiul funebru, luând direcţia cimitirului Bois-de-Vaux din Lausanne, unde se află înmormântată şi Regina Victoria-Eugenia a Spaniei. La ceremonia de înhumare au luat parte numai membrii Familiei Regale. Preotul Yosifidis, rectorul bisericii din Lausanne, a citit ultimele rugăciuni liturgice”.

”Amama a fost frumoasă, iar frumuseţea ei fizică era oglinda frumuseţii sale interioare, a frumuseţii spirituale şi a profundei ei demnităţi. Ochii ei aveau o culoare dificil de descifrat, poate albastru deschis, poate mai degrabă aquamarine sau verde pal. Oamenii frumoşi pot fi intimidanţi sau dificil de apropiat, dar nu şi ea. Unul dintre multele lucruri pe care Amama mi le-a spus a fost să nu îmi fie frică să-mi arăt afecţiunea sau să-mi pese de anumite lucruri. Ea ştia cum să-şi apropie oamenii şi să le arate căldură sufletească într-un mod graţios şi sincer, indiferent de cine erau acei oameni şi din ce colţ de lume veneau. A fost cu adevărat frumoasă, în trăsături şi în fire. (...) Amama nu a fost nicidată înverşunată, îndiferent de cât de multe clipe grele, chiar teribile, a trebuit să trăiască. Ea a fost totdeauna compătimitoare şi s-a uitat la ceea ce era bun în oameni, convinsă fiind că toţi oamenii au în ei calităţi. Ea a dat întotdeauna oamenilor o şansă – aceea a nevinovăţiei, a inocenţei”, scrie Margareta, Custodele Coroanei.

Rămăşiţele pământeşti ale Reginei Elena, mama Regelui Mihai I al României, vor fi reînhumate la Curtea de Argeş, în Noua Catedrală Arhiepiscopală şi Regală, într-o ceremonie care va avea loc pe 19 octombrie.

Astfel, la 71 de ani de la plecarea în exil şi la 37 de ani de la decesul Reginei Elena, principesa Margareta, Custodele Coroanei, a decis aducerea rămăşiţelor pământeşti ale bunicii sale la Curtea de Argeş.

”La 3 mai 1896, a venit pe lume, la Palatul Tatoi, lângă Atena, Regina-Mamă Elena a României, mama Regelui Mihai I. Alteţa Sa Regală Principesa Elena a Greciei şi a Danemarcei a fost fiica Regelui Constantin I al elenilor şi a Reginei Sofia (născută Principesă Imperială a Prusiei). A fost sora Regilor George al II-lea, Alexandru şi Pavlos ai Greciei. S-a căsătorit la Atena, la 10 martie 1921, cu Principele Moştenitor Carol, de care a divorţat la 21 iunie 1928. În 1940 a devenit regina-mamă a României. A murit în ziua de 28 noiembrie 1982, la Lausanne. Spre deosebire de Regele Mihai I, Regina Elena nu a şi-a mai revăzut niciodată ţara", se arată într-un text publicat pe blogul oficial al Familiei regale a României.