Inteligenţa artificială învaţă să distingă aromele de whisky din SUA şi Scoţia

Aceasta este un pas înainte în direcţia creării de sisteme automate capabile să prevadă aroma complexă de whisky doar din compoziţia sa moleculară. În prezent, experţii folosesc paneluri pentru a evalua miresmele specifice, precum note lemnoase, fumurii, untuoase sau caramelizate, pentru a se asigura că acestea nu variază semnificativ între serii ale aceluiaşi produs.

„Frumuseţea acestei inteligenţe artificiale este că este foarte consistentă. Avem această subiectivitate încă prezentă în experţii antrenaţi. Nu înlocuim nasul uman cu acesta, dar sprijinim foarte mult prin eficienţă şi consistenţă”, a spus Andreas Grasskamp, de la Institutul Fraunhofer pentru Inginerie de Proces şi Ambalare din Freising, Germania.

Identificarea aromei unui whisky nu este o sarcină simplă. Cele mai puternice note din băutură sunt un amestec complex de chimicale care interacţionează în nas şi chiar se maschează unele pe altele pentru a crea o impresie aromatică specifică. Interacţiunile fac extrem de dificilă prezicerea mirosului unui whisky doar din semnătura sa chimică.

Pentru acest studiu, cercetătorii au obţinut compoziţia chimică a 16 whisky-uri din SUA şi Scoţia, inclusiv Jack Daniel’s, Maker’s Mark, Laphroaig şi Talisker, şi detalii despre aromele lor de la un panel de 11 experţi. Aceste informaţii au fost folosite pentru a antrena algoritmi AI să prezică cele cinci arome principale şi originea băuturilor din constituenţii lor moleculari.

Un algoritm a avut o precizie mai mare de 90% în distingerea băuturilor din SUA de cele din Scoţia, deşi performanţa ar putea scădea când se confruntă cu băuturi neantrenate.

În medie, a identificat cele cinci note cele mai puternice din fiecare whisky mai precis şi constant decât orice individual din panelul de experţi.

Compuşii mentol şi citronellol au ajutat la identificarea whisky-urilor din SUA, care au adesea o notă caramelizată. Methyl decanoate a fost important pentru identificarea Scotch-ului, care adesea are o aromă fumurie sau medicinală.

Cercetătorii văd aplicaţii şi în alte domenii, de la detectarea produselor contrafăcute prin discrepanţele în mirosul lor, până la găsirea celor mai bune moduri de a amesteca plastic reciclat vechi, care pot dezvolta mirosuri neplăcute, în produse noi fără a se simţi mirosul.

Dr. William Peveler, lector senior în chimie la Universitatea din Glasgow, a spus că abordarea ar putea oferi mai multă „stabilitate” decât un panel de degustători umani.

„Notele de aromă ale unei mărci de whisky ar putea fi verificate rapid din serie în serie sau blend în blend pe baza semnăturii chimice singure, pentru a încerca să asigure un stil constant de casă”, a spus el.

Studiul a implicat doar un număr mic de whisky-uri şi nu este clar cum ar performa AI atunci când se confruntă cu mai multe, a adăugat el, şi cum s-ar descurca cu notele de aromă dezvoltate odată cu vârsta în butoi.