Video VIDEO Şcoala în vreme de coronavirus. „Copilului meu i s-a încălcat dreptul la educaţie!” / Mărturia unei mame al cărei copil e în clasa pregătitoare

Adriana Echel are 34 de ani, este din Bucureşti şi are un copil de 7 ani în clasa pregătitoare.

Reporter: Câţi ani are fata ta şi în ce clasă este?

Adriana Echel: Maria, fetiţa mea, are aproape 7 ani şi este la clasa pregătitoare.

Reporter: Când au început lecţiile online?

Adriana Echel: Abia la sfârşitul lunii aprilie, până atunci ni s-a cerut nouă, parinţilor să terminăm alfabetul şi să facem adunări şi scăderi cu copiii. Am fost nevoiţi să preluăm rolul învăţătoarei pentru că nu am avut încotro. Nu a fost uşor, la şcoală este altceva, este autoritatea învăţătoarei. Acasă e mai greu să convingi un copil să lase jocul şi să învăţe.

Reporter: Ce i-a fost ei cel mai greu?

Adriana Echel: Să stea în casă, să iasă cu program, adică să ieşim 30 de minute să ne plimbăm pe lângă bloc. Si mai ales că nu se mai întâlneşte cu alţi copii. Mă întreabă când trece covidul, că vrea să se joace. Are momente când se enervează mai repede, ca şi noi adulţii de altfel.

Reporter: Ce părere ai despre măsura de închidere a parcurilor, a rezolvat ceva pentru prevenţia răspândirii coronavirusului?

Adriana Echel: Eu stau lângă parc şi am văzut cum lumea, neavând pe unde să se plimbe, s-a plimbat pe aleea de lângă parc. Te loveai de oameni, de copii cu trotinete. Dacă parcul era deschis mă gândesc că lumea ar fi păstrat distanţa.  

Reporter: Ai trăit situaţii de abuz de când ne aflăm în starea de urgenţă? 

Adriana Echel : Am trăit o experienţă. Am fost oprită de doi poliţişti şi întrebată dacă am declaraţie. Aveam. Şi atunci m-au întrebat dacă am separat declaraţie completată şi pentru copil. Am întrebat  de ce trebuie încă o declaraţie şi pentru copil din moment ce eu, în a mea am specificat exact. Mi s-a spus că trebuie declaraţie şi pentru copil şi că de data asta mă iartă şi nu îmi dau amendă. Şi din momentul ăla de fiecare dată când am ieşit cu copilul la plimbare am scris o declaraţie şi pentru el. De fiecare dată! Mi s-a părut absurd dar m-am conformat. Decât să îţi iei o amendă…  

Reporter: Cum au fost lecţiile online pentru un copil de 6-7 ani, pentru fetiţa ta?

Adriana Echel: Este greu pentru că ei vorbesc toţi odată. Şi vreau să spun că, din momentul în care noi am început să facem lecţiile online, Maria a ajuns să fie dependentă de mine pentru că fie nu aude ce explică învăţătoarea, pentru că un alt copil vorbeşte, fie trebuie să îşi dea microfonul pe mute, fie nu ştiu ce i se cere, şi atunci trebuie sa fiu lângă ea să o ajut. Am avut momente în care am simţit că nu mai are încredere în ea. I se pare mult mai greu online decât să fie în clasă. Mi-a spus că vrea la şcoală pentru că este mult mai bine pentru ea la şcoală.

Reporter: Ce a făcut, spre exemplu, la ultima lecţie?

Adriana Echel: A fost „Săptămână Altfel” şi învăţătoarea ne-a cerut să facem clătite împreună cu copiii. Fiecare şi-a pregătit ingredientele în bucătăria lui si ne-am conectat. Şi a fost o situaţie. O fetiţă în clasa Mariei n-a avut ouă. Doamna i-a spus că poate să facă clătitele şi fără ouă. Să pună lapte. Dar copilul a spus că nu are nici lapte. Aunci faci cu apă minerală şi cu făină. Păi nu am nici făină. Şi atunci doamna învăţătoare i-a spus: nu-i nimic. O să iţi cumpere mama făină şi o să faci clătite diseară. Eu m-am simţit destul de… Am fost tristă. Dacă ar fi fost lângă mine aş fi ajutat-o. Mă gândesc că sunt oameni care au şi mai puţin în această perioadă din cauza restricţiilor, nu mai au de muncă. Ne gândim că facem nişte clătite. E foarte simplu. Dar uite că o cană cu făină chiar înseamnă ceva în ziua de astăzi.

Reporter: Crezi că dacă ar fi fost la şcoală lucrurile ar fi stat altfel? Ar fi învăţat generozitatea, întrajutorarea…pentru că asta a fost o situaţie în care ei nu s-au putut ajuta unul pe altul.

Adriana Echel: Da, cu siguranţă ar fi învăţat. Şi cu siguranţă că ceilalţi copii i-ar fi sărit în ajutor fetiţei. La şcoală, în clasă, ar fi împărţit cu ea.

Reporter: Ce drepturi crezi că i s-au încălcat în aceasta perioadă copilului tău?

Adriana Echel: În primul rând dreptul la libertate. Pentru că stă închisă. În al doilea rând, dreptul la educaţie. Pentru că orele online nu pot fi comparate cu orele de la şcoală.

Reporter: Ce crezi că a pierdut?

Adriana Echel: Ea nu mai socializează cu copiii, nu mai vorbeşte cu ei. Cumva a rămas în urmă.  Cele 6 luni, cât au făcut scoală, ea le-a pierdut in izolare. A pierdut foarte mult din integrare.

Reporter: Ce nelinişti ai privind începerea noului an şcolar?

Adriana Echel: Din ce ştiu până în momentul de faţă şcolile ar începe în luna septembrie. Ce mă nelinişteşte pe mine cel mai mult ar fi că acest lucru să nu se întâmple. Pentru că nu ştiu cum ar putea să înceapă scoala în condiţiile unei epidemii, dacă într-o clasă sunt peste 25 de elevi. În al doilea rând, m-ar nelinişti să nu înceapă şcoala în septembrie pentru că nu ştiu cât pot să mai stau acasă cu copilul meu să facă lecţii online. La 7 ani nu o laşi singură la laptop. Ori am serviciu, toţi părinţii au serviciu. Dacă nu încep şcolile şi vor fi iar închişi în casă, iar nu vor socializa şi totul va rămâne acolo, undeva, de unde au pornit acum un an de zile când au învăţat primele reguli de comportament în colectivitate.

Reporter: Din punct de vedere economic, tu ca mamă singură, cap de familie, ce îngrijorări ai?

Adriana Echel: Mă gândesc de 5 ori mai mult ce va fi peste o lună sau peste 2 luni. Răspunderea este pe umerii mei. Şi este mult mai stresant. Nu ai nicio siguranţă în viitor. Dacă eu privesc acum ce o să fie peste 2 luni nu ştiu ce să spun. Pentru că nu ştiu ce o să fie. Dar mă gândesc că trebuie să îi asigur un trai copilului şi asta mă face pe mine mai puternică.

Reporter: Crezi că măsurile luate de autorităţi au fost exagerate? Crezi ca redeschiderea economiei mai devreme ar fi putut fi benefica pentru voi care sunteţi părinţi tineri, pentru stabilitatea voastră?

Adriana Echel: Mie mi s-ar fi părut o decizie bună să lase tinerii să muncească! Sa protejeze oamenii în vârstă, dar economia să funcţioneze. Eu aş fi lăsat tinerii să iasă la muncă. Să îi ţii pe toţi în casă nu este o soluţie.