Prima descindere a minerilor în Bucureşti s-a produs în 29 ianuarie, în urma apelului preşedintelui CFSN, Ion Iliescu, la o zi după ce în Capitală a avut un mare miting al partidelor istorice. Cei aproximativ 5000 de mineri din Valea jiului au participat la o demonstraţie de solidaritate, în piaţa Victoriei, cu Ion Iliescu şi guvernul Petre Roman, după care au vandalizat sediile partidelor istorice. A doua sosire a minerilor a urmat acelaşi scenariu, circa 4.000 de ortaci sosind in Bucureşti la 19 februarie, la o zi după o manifestaţie anti-FSN şi anti-Ion Iliescu. Ultima venire a minerilor, cea din 14-15 iunie, este legată de fenomenul Piata Universităţii. Este considerată cea mai brutală, soldându-se cu 6 morţi, peste 700 de răniţi şi incendierea sediului Poliţiei Capitalei. În 13 iunie 1990 autorităţile statului au ordonat evacuarea Pieţii Univesităţii, acţiunea soldându-se cu lupte de stradă, incendieri şi arestări. Circa 10.000 de mineri au venit la Bucureşi în 14 iunie şi până în 15 iunie au rămas în Bucureşti, unde „au făcut ordine”, conform lui Ion Iliescu, acuzat că i-a chemat în Capitală.