8 decembrie 1991 – Prima Constituţie postrevoluţionară

Comisia constituţională, însărcinată cu elaborarea proiectului legii fundamentale, a fost desemnată în iunie 1990, preşedintele său fiind profesorul universitar Antonie Iorgovan. Deputaţii şi senatorii membri ai Adunării Constituante au dat, după mai multe runde, votul final pentru legea fundamentală la 21 noiembrie 1991: 414 s-au pronunţat pentru şi 95 împotriva. FSN, PUNR. şi reprezentanţii minorităţilor au votat pentru; cu cîteva excepţii, PNŢCD şi PNL au votat „împotrivă”, ca şi totalitatea parlamentarilor UDMR. Dacă ţărăniştii şi liberalii au avut obiecţii ţinând orientarea lor de dreapta, cum ar fi refuzul de a se introduce garantarea proprietăţii în Constituţie, UDMR s-a opus contestând caracterul naţional al statului român. După vot, Adunarea Constituantă a adoptat şi legea privind organizarea referendumului, prin care la 8 decembrie electoratul a fost chemat să răspundă prin „da” sau „nu” întrebării: „Aprobaţi Constituţia României adoptată de Adunarea Constituantă la 21 noiembrie 1991?”. Din totalul de 10 948 468 de cetăţeni prezenţi la vot, 8 464 624 au spus da (77,3%) şi 2 235 085 au spus nu (20,49%), voturile anulate reprezentînd 248 759 (2,3%).