"Am convieţuit cu ţiganii în Olteniţa. Şi erau ţiganii muncitori, care o duceau cel mai greu, şi erau lăutarii, care erau aristocraţia ţigănească", a explicat Iliescu.
El a arătat că, înainte de anul 1950, se ofereau ţiganilor lăutari anumite "condiţiuni", date de faptul că aceştia îşi desfăşurau activitatea în cârciumile de pe lângă magaziile de cereale.
"Când s-a dezvoltat industria în oraş, au dispărut cârciumile. După anii 1950 a fost o schimbare de raporturi de forţe. Lăutarii au intrat într-o situaţie mai delicată, neavând debuşeu. În schimb ţiganii muncitori – fierari, lucrau în lemn, creşteau bivoliţe, spoiau pingiri, cositoreau vasele din cupru – şi-au găsit posibilitatea să se integreze. A apărut şantierul naval, mulţi s-au integrat, au deveni sudori, meseriaşi. Femeile şi-au găsit de lucru într-o filatură, s-a schimbat raportul dintre ei. Aceştia au prosperat, şi-au construit case noi", a spus Iliescu.
El a arătat că situaţia actuală din Olteniţa este diferită, întrucât şantierul naval este aproape închis, iar filatura a dispărut.
Iliescu a spus că "ţiganii adevăraţi" nu se supără dacă li se adresează cu termenul "ţigan".
"Nu se supără ţiganii adevăraţi dacă le spun ţigani. Nu are importanţă denumirea", a spus Iliescu.