Astfel, dobânda de risc a certificatelor de trezorerie a crescut până la 1,91%, ajungând la un nivel la care nu s-a mai aflat din toamna anului 2013 – ulterior acelei perioade, cota respectivă a scăzut până la 1,70%. În acelaşi timp, câştigurile înregistrate de investitori în urma vânzării de obligaţiuni pe doi ani au crescut, de asemenea, până la un nivel la care nu s-au mai aflat din toamna anului 2013.
Dobânda de risc a obligaţiunilor pe zece ani, însă, a înregistrat marţi creşteri de până la 2,93% – cea mai mare cotă de la mijlocul anului 2014 încoace.
Dobânda de risc este un indicator al probabilităţii de a suferi o pierdere sau o nerealizare a profiturilor prognozate, mărimea acesteia (randamentul) fiind direct proporţională cu riscul. Astfel, o ţară care prezintă riscuri mari este nevoită să ofere şi dobânzi mari la obligaţiunile emise pe pieţele internaţionale.
Evoluţiile obligaţiunilor din Italia au avut loc în contextul refuzului preşedintelui Sergio Mattarella de a accepta nominalizarea în poziţia de ministru al Finanţelor a lui Paolo Savona – un eurosceptic din cadrul Partidului Mişcarea Cinci Stele (M5S). Refuzul a dus la stoparea formării unui nou guvern de către prim-ministrul desemnat, Guiseppe Conte. Asta după ce coaliţia formată din M5S şi Liga Nordului nu reuşiseră să formeze un guvern timp de două luni.
De asemenea, coaliţia anunţase şi planuri potrivit cărora cheltuielile ar urma să crească cu aproximativ 100 de miliarde de euro. Lucru care nu a trecut neobservat de agenţia de rating Moody’s, care deja ia în calcul o reviziure a ratingului datoriei Italiei. În acest moment, acest rating se află la nivelul Baa2 cu perspectivă de scădere şi o retrogradare ar duce la creşterea a dobânzii cu care Italia se împrumută, aspect care ar putea duce la mărirea datoriei publice – estimată în acest moment a fi la 138,34% din PIB.