Aseară când, hodoronc-tronc, s-a anunţat declaraţia de presă a preşedintelui Iohannis, mulţi şi-au închipuit că iese să-l urecheze pe Ludovic Întîiul, pregătindu-i degradarea anticipată la rangul de Al Doilea, sau să-şi depene una dintre obişnuitele diatribe împotriva eşuaţilor încă periculoşi de la PSD.
Ei bine, supriză: Preşedintele era cât pe-aici să ne prezinte, în fine, bilanţul primului mandat, dar netulburat de întrebările jurnaliştilor. În cele 14 minute şi 12 de secunde, Klaus Iohannis a rostit „doar o introducere”, trimiţând poporul pe site, la „un document exhaustiv, de peste 800 de pagini”. Sunt 833. (Cei 44 la sută analfabeţi funcţional au intrat în vrie, întrebându-se ce înseamnă „pagini”).
Farmecul oral al Preşedintelui constă în aceea că e veşnic mulţumit de sine. Nici în scris nu e altfel.
Rămâneţi pe locurile voastre, cele 800 de pagini de bilanţ se citesc uşor. Au atâtea poze, încât mă gândeam că, adunate într-o carte de benzi desenate, s-ar transforma într-un nou best-seller.
800 de pagini cu împliniri măreţe, frumos ilustrate, mustind de idei şi orientări de o inestimabilă valoare teoretică şi practică. O înşiruire de mari victorii decisive, care deschide perspective noi, însufleţitoare, pentru înaintarea României pe drumul făuririi societăţii capitaliste.
Încă un om pe care nu-l merităm, îmi spun, abandonându-mă lecturii pasionante.
O singură nedumerire: de ce dorea Iohannis, în urmă cu doar o lună şi jumătate, să reseteze Statul, când în perioada primului mandat a reuşit, între multe altele, „Consolidarea statului de drept, legi temeinice şi întărirea instituţiilor” (pag. 288, capitolul IV), „Educaţie de calitate” (pag. 600, capitolul VI), „Politici de sănătate eficiente” (pag. 692, capitolul VIII)?
La tot ce ne încredinţează că a înfăptuit, o veste bună: se poate renunţa la ultimul capitol – „Spre România normală” (pag. 833). Suntem deja acolo.