COMENTARIU Lelia Munteanu: Şase nuanţe ale penibilului politic plus Remus Pricopie

Penibilul marţial – cel dintâi penibil al ţării. Bine făcut, ultrapunctual. Intonează grav, apăsând pe cuvintele-cheie, nu cumva să intrăm la idei. Are mereu pregătit un plan B, chiar şi atunci când nu reuşeşte să pătrundă planul A.

Penibilul liberal – un reformist exaltat, care n-a schimbat nici măcar un bec. A făcut din sintagma „urmaş al Brătienilor” marcă înregistrată.  

Penibilul social-democrat – amicul putred de bogat al sărăcimii. A inventat democraţia de patronaj („v-am dat şi vă mai dau”). 

Penibilul userist – condus de un penal incoruptibil. Profund democrat, până la noi ordine.   

Penibilul echidistant – ciuguleşte cu graţie şi de la stânga, şi de la dreapta. Crede cu tărie în steaua lui, salutându-le cu mâna la chipiu pe ale celorlalţi.

Penibilul independent sprijinit de partide – un atlet al paradoxului bine stipendiat.

Remus Pricopie – papagalul cu vulpea (cea despre care a povestit că i-a găbjit pe gemenii Romulus şi Remus, în pădure, într-un cuib). A ţâşnit în viaţa publică de sub pulpana Ecaterinei Andronescu. Mediocritate solemnă, mereu îndatorată Puterii.