Seară de seară, la ora 21, premierul Netanyahu iese pe ecranele televizoarelor să liniştească populaţia. Leit-motivul: „am preferat să ne supra-pregătim, în loc să ne pregătim prea puţin”,
Realitatea e că tot nu există minimumul necesar – în primul rând, destule materiale de protecţie pentru medici şi cadrele medicale.
Politic, lucrurile stagnează, dar asta îi convine de minune Regelui nedetronat Bibi. N-a fost ales încă preşedintele Knesset-ului. Legea prevede prezenţa fizică la vot. Toţi parlamentarii urmează să fie testaţi. Patru se află deja în carantină (doi din Likud şi doi din Kahol Lavan, pentru echilibru).
Aseară, la ora 21, premierul a adus, ca de obicei, veştile bune. S-a trecut de la 700 la 1000 de teste zilnic şi premierul a promis că „mâine-poimâine” se vor putea face 3000, iar „în scurt timp” – 5000. (Pe ce îşi bazează promisiunea n-a spus. Oricum, duiplomaţii israelieni din toată lumea au sarcina de a cumpăra kituri de testare). Au fost achiziţionate încă 1000 de aparate de ventilaţie mecanică. A demarat urmărirea digitală! „Vă implor pe toţi să staţi în case şi să urmaţi instrucţiunile şi dispoziţiile oficiale”, a adaugat prim ministrul.
Veştile rele le-a dat directorul general al Ministerului Sănătăţii, Moshe Bar Siman Tov: în zilele următoare, se va înregistra un număr mai mare de „pozitivi”, o sută şi chiar sute pe zi. Vor apărea şi cazurile mortale. Vor fi înregistraţi, probabil, mii de morţi. „Nu ieşiţi din case! Deocamdată e doar o recomandare, şi nu dorim să ajugem la măsuri drastice”.
Mijloacele de transport în comun se „răresc” şi se retrag la ora 20. De joi seara îşi opresc circulaţia până duminică dimineaţa.
Există deja aproximativ 100.000 de concediaţi sau trimişi în concediu fără plată până pe 21 aprilie. Celor în concediu fără plată li se dă imediat dreptul la ajutor de şomaj. Până la sfârşitul lunii, se estimează că vor fi în total 300.000 – număr alarmant pentru o ţară mică.
Atât Netanyahu, cât şi secretarul general de la Sănătate şi şefa Departamentului de Sănătate Publică aveau aseară mina unora care au văzut lupul. Presupun că, pornind urmărirea digitală, au avut în faţă harta cu „contacţii” cazurilor deja cunoscute.
Oamenii au început să pună cea mai periculoasă întrebare care se poate formula în astfel de cazuri: ce ascund guvernanţii? Întrebare care bântuie şi prin Europa, mai înfricoşătoare decât epidemia însăşi. Deţin guvernanţii controlul pe care îl clamează şi cât va dura până să-l piardă?
Cred că esenţialul pe care îl ascund guvernanţii ţărilor atinse de Covid-19 este ceea ce ştiu – că nu ştiu mai nimic.