Klaus Magnus şi-a făcut un obicei din a se pogorî zilnic, cam pe la ora când, dacă aţipeşti pe ruine, poţi auzi chiuiturile duhurilor.
Klaus Magnus se arată naţiunii, ca un semn de exclamare.
Astăzi ne-a vorbit 4 minute şi 20 de secunde – cât i-ar fi luat să se spele pe mâini de 13 ori.
(Mă opresc întotdeauna să-l ascult, oricâtă treabă aş avea – învăţ tibetana cu un spiritual afumat al unui bibiliotecar din Lhasa. Tibetana nobilă, cea cu care te adresezi doar puternicilor zilei).
Shri Klaus Magnus a încheiat cu „Vă doresc multă sănătate” şi m-a iluminat. Chiar despre asta e vorba, despre viaţă. Spre deosebire de viaţă, moartea nu ţi-o poţi lua de la capăt.