Astăzi a aterizat în Israel un cargou cu 20 de tone de echipament de protecţie din China. Până de Pesah, vor fi trei curse pe zi, ceea ce înseamnă că, pentru o bună perioadă de timp, se rezolvă o problemă vitală.
Industria israeliană a fabricat primele 63 de ventilatoare, aflate în omologări la Ministerul Sănătăţii.
Cât priveşte promisiunile făcute de Bibi, cu mult patos, încă nu s-au împlinit (aceeaşi lipsă de coordonare şi comunicare între autorităţi, dar poate mai puţin dramatică decât în România).
Nici minorii, nici seniorii n-au primit încă darul de Pesah (500 de shekeli fiecare).
Cele 10.000 până la 20.000 de teste Corona pe zi nu pot fi deocamdată realizate (abia dacă se fac acum în jur de 4.000).
Suplimentarea paturilor de spital cu încă 1000 a rămas un deziderat (celor existente li s-au adăugat numai câteva zeci).
A rămas suspendat pe culmile retoricii şi ajutorul financiar promis antreprenorilor.
Tele-învăţământul de toate nivelurile e un succes. Iar cei de vârsta grădiniţei continua să asculte poveştile citite de preşedintele Reuven Rivlin.
Aseară, ministrul Internelor, Aryeh Deri, liderul partidului religios Shas, a anunţat lockdown total de Pesah (sărbătoarea începe în seara de 8 aprilie şi durează până pe 17). Orice maşină care s-ar încumeta să circule va fi oprită de primul baraj de poliţie şi întoarsă din drum, dacă şoferul nu se încadrează în categoria „lucrător în sector vital, în drum spre/de la serviciu”. Întrebat cât va dura măsura, Deri s-a făcut că nu aude.
Ieri, pe malul Mediteranei (cam la 2o de kilometri sud de Tel Aviv), pe plaja Palmachim, zburda o căprioară. Dacă se poate trage o concluzie fermă asupra coronavirusului care ne-a strâns de pe drumuri şi ne-a mânat în case e că noi, oamenii, tulburam rău liniştea naturii.