Sfântul Munte Athos. Capitala ortodoxiei dă piept cu pandemia şi alunecările de teren

Sfântul Munte supranumit şi Grădina Maicii Domnului este un loc aproape nepământean în care locuiesc monahi, muncitori, poliţişti deopotrivă. Acestora li se alătură pelerinii. Mii de credincioşi ortodocşi din toate colţurile lumii vin să vadă, să simtă, să trăiască viaţa de aici care se supune exclusiv rugăciunii şi muncii.

Mănăstirile cu istoria lor, icoanele făcătoare de minuni fiecare cu povestea lor, sfintele odoare păstrate cu grijă în tezaure, cu minunile şi originile lor (vechi de sute sau mii de ani) dar mai ales părinţii care locuiesc aici de ani buni, cu privirea senină şi zâmbetul cald, sunt magnetul care atrage sufletul obosit al omului de azi. Dar în acest Post al Paştelui, când nevoia de pelerinaj e mai prezentă decât oricând, Sfântul Munte îşi închide porţile asemeni bisericilor. 

 

Pare paradoxal, dar şi acest loc sfânt şi atemporal, similar zonei din filmul lui Tarkovski, este lovit de vreme si de vremuri. După ce 4 monahi de la mănăstirea Xenofont, care au călătorit în Anglia au fost diagnosticaţi cu coronavirus, Sfânta Chinotită (parlamentul athonit) aprobă închiderea Sfântului Munte pentru pelerini.

 

Câteva săptămâni mai târziu, din cauza ploilor abundente, apar masive alunecări de teren care rup drumurile principale betonate şi care izolează capitala Kareia de portul principal Dafni. Practic Sfântul Munte este izolat atât administrativ cât şi fizic. Totuşi închiderea accesului pentru pelerini în Athos a prevenit o potenţială tragedie.

 

În aşteptarea Învierii Domnului, Sfântul Munte se roagă în tăcere şi izolare pentru întreaga lume.

 

AUTOR: BOGDAN ALBU