COMENTARIU Lelia Munteanu: Salao

Există două personaje, la două capete de lume, la două capete de timp, unul real, celălalt inventat, legaţi cu odgonul aceluiaşi cuvânt: salao (ghinion).

 

Cel dintâi, Raleigh Ashlin Skelton, a fost, până în urmă cu o jumătate de veac, Curatorul Hărţilor la British Museum. Al doilea, Santiago, e inventat de Hemnigway: „Era un om bătrân, care pescuia singur într-o barcă pe ocean, în Gulf Stream, şi trecuseră de-acum optzeci şi patru de zile de când nu prinsese nici un peşte. În primele patruzeci de zile, avusese un puşti cu el. Dar, după patruzeci de zile, fără niciun peşte prins, părinţii îi spuseseră puştiului că bătrânul era de-acum clar şi irevocabil salao, adică forma cea mai rea de ghinion, iar puştiul se supusese deciziei lor şi se mutase la o altă barcă” (aşa începe „Bătrânul şi marea”).

 

Aventura lui Skelton între patru pereţi nu ştiu s-o fi povestit cineva, deşi straniul personaj a dus o pasionantă viaţă de cartograf, adulmecând hărţile cum adulmecă marinarii apa, recunoscând mările după miros.

 

Dacă a trăi intens, urmărind un peşte-spadă sau o longitudine, înseamnă ghinion, n-aţi eşuat niciodată pe Insula Dezolării (48°35′ şi 49°54′ latitudine sudică, 68°43′ şi 70°35′ longitudine estică), nici nu v-aţi lăsat purtaţi spre Insula Înşelăciunii (62°58′37″S 60°39′00″W), n-aţi avut niciodată căşmarul că spargeţi un proţelan de Cholula (subţire ca o coajă de ou), n-aţi apucat bordelurile plutitoare din Canton şi nu ştiţi ce e acela un scuipat de dragon (ambră cenuşie extrasă din viscerele caşalotului).

 

Hemingway şi-a scris nuvela pe insula Bimini, la cinci sute de ani după ce locul îşi pierduse aura mistică de pe vremea celui care, căutând Izvorul Tinereţii fără Bătrâneţe, o descoperise – conchistadorul Juan Ponce de Leon.

 

Dacă, ţinând în mâini celebra hartă Cantino sau urmărind curenţii pe exhastiva mappa mundi a lui Fra Mauro (veneţianul în slujba portughezilor), Raleigh Ashlin Skelton a putut să înconjure lumea de mai multe ori, fără să-şi părăsească biroul, iar Santiago a reuşit să-şi aducă minuata captură la mal, chiar dacă mâncată de rechini – când pierzi nu ştii ce câştigi.